Şi capra lor e bolnăvioară
De la o vreme, am căpătat idei puţine şi fixe. Se întîmplă, cînd treci de o vîrstă. Una dintre ele e că, în România, nu avem eurosceptici rezonabili (chiar şi cei absurzi lipsesc). De aceea, nu există o dezbatere internă pe tema Uniunii Europene. Pentru o atare discuţie, îţi trebuie cel puţin două păreri diferite. Or, noi avem o singură opinie în ceea ce priveşte instituţiile: România a ajuns în Rai în momentul Marii Aderări Naţionale, astfel încît nu avem ce comenta. Raiul e perfect, nu ai ce să cîrcoteşti. De aceea, nu putem dezvolta o părere, o opinie, o poziţie de negociere la Bruxelles. În lipsa unei presiuni publice, autorităţile nu sînt îndemnate în direcţia unei mai bune documentări şi pregătiri. Uite-aşa, din aproape în aproape, ajungi la concluzia că, în acest moment, a fi patriot şi a dori mai-binele ţării înseamnă a fi cît se poate de insular-euro-sceptic, în mijlocul unui ocean uriaş de entuziaşti. Insular, adică puţin britanic. Să fii, care va să zică, critic cu Bruxelles-ul. Să îi înveţi mecanismele de funcţionare, să le critici non-stop şi, apoi, să încerci să obţii orice fel de rebate posibil. Aşadar, de la supuşii Majestăţii Sale, Regina Elisabeta a II-a, citire (http://www.openeurope.org.uk/), argumente pentru eventuali euro-sceptici români. Exemple de bani europeni aruncaţi pe geam, zvîrliţi pe proiecte bizare, cheltuiţi într-un mod cel puţin dubios. Habar nu am cum îl cheamă pe preşedintele corporaţiei Porsche. Că are pasiunea vînătorii, ştiam. Domnia sa este unul dintre oaspeţii lui Ion Ţiriac la celebrele hăituieli de mistreţi. Ei bine, domnul respectiv a solicitat (şi a obţinut) suma de 2500 de euro ca subvenţie directă agricolă pentru domeniul său de vînătoare din Bavaria. Să dai subvenţii agricole unor miliardari, asta da politică agricolă comună. Oraşul suedez Malmö a cheltuit 80.000 de euro din fonduri europene pentru a-şi construi o replică virtuală pe Second Life! Proiectul se va încheia în 2010. Se aşteaptă să fie continuat pe Facebook, deoarece Second Life nu este prea popular în Suedia. Tot suedezii, de data asta din orăşelul Orsa, au cheltuit 850.000 de euro din bani europeni pentru un centru de artizanat "deschis nediscriminatoriu către ambele sexe". Orăşelul are 5000 de locuitori şi mai cheltuise 3,2 milioane de euro pentru un "centru al naturii", adică un soi de grădină zoologică cu titlu corect politic. Deoarece nu le ajunseseră banii şi pentru poartă la zoo, au utilizat centrul de artizanat "nediscriminatoriu sexual" drept zonă de acces. Au împuşcat doi iepuri dintr-un foc (la poarta grădinii zoologice). Mai mult, în evaluare, au arătat clar că acel centru de artizanat, devenit intrare la zoo, "a permis tranzitarea persoanelor de ambe sexe, deci şi-a îndeplinit scopul nediscriminatoriu prevăzut în proiect". Tot suedez era şi un fermier care a încasat o subvenţie directă de 200 de euro pentru un teren pe care a cultivat cu hărnicie... cannabis. E drept, sistemul subvenţiilor directe la hectar nu are legătură contabilă cu ceea ce se cultivă, ci doar cu mărimea suprafeţei. De aceea, probabil, între cei care au încasat sume măricele drept subvenţie agricolă directă, se numără mari bănci: ING (800.000 de euro), Fortis (1.900.000 de euro), Credit Agricole (90 de milioane de euro, măcar ăştia sînt bancă de profil) sau Credit Mutuel (9 milioane). Totalul subvenţiilor agricole încasate de mari bănci europene este de circa 120 de milioane de euro. Gradul de transparenţă al alocării acestor fonduri este limitat (veţi fi uimit cît de puţine puteţi face în acest domeniu, utilizînd Legea 544), aşa că nu putem decît bănui că legătura dintre subvenţia agricolă directă şi activitatea agricolă directă (adică obţinerea de mîncare, carevasăzică) este din ce în ce mai relaxată. Pînă şi compania Coca-Cola a încasat 90.000 de euro pentru terenul fabricii sale din Lisburn, Irlanda de Nord. Cu toate acestea, birocraţia necesară alocării acestor subvenţii (APIA de la ei) costă Marea Britanie circa 100 de milioane de euro, anual. O trăsnaie interesantă este o campanie împotriva fumatului. Cea mai recentă a costat 72 de milioane şi s-a numit "Super-eroii contra fumatului" (la cît a costat, dvs. aţi auzit de campania asta?). Nostimada este că, simultan, Comisia subvenţionează suprafeţe agricole cultivate cu tutun. Producătorii primesc 293 de milioane de euro! Tot zona agricolă, de data aceasta capitolul Fraude Descoperite. Nişte italieni dădeau "de-o ciorbă" unor şomeri şi îi puneau să completeze oarece formulare. Pe baza datelor, au obţinut 4 milioane de euro, subvenţie pentru producţia de suc de portocale. Evident, erau inexistente, atît portocalele, cît şi sucul. Cîţiva sicilieni au păcălit Comisia cu 12 milioane de euro, cerînd (şi obţinînd) subvenţii pentru terenuri aparţinînd unor persoane decedate. Alt văr latin, un fermier spaniol, a minţit cu producţia de măsline la hectar şi a înşelat Comisia cu 780.000 de euro, în doar trei ani. Olé! De altfel, 36.000 dintre cele 228.000 de firme spaniole care au primit un total de 100 milioane de euro (!) din Fondul Social European erau firme fictive. Numai în 2001, 159 de training-uri care ar fi trebuit să (re)califice două milioane de muncitori s-au ţinut doar pe hîrtie. Dacă v-aţi plicitisit de atîta agricultură, trecem la lupta împotriva terorismului. Imediat după atentatele de la New York, Comisia Europeană a achiziţionat şase scannere sofisticate, pentru marile aeroporturi europene, la un preţ total de 725.000 de euro. La doar o lună după aceea, Parlamentul European a votat cum că utilizarea acelor scanere încalcă libertatea individului şi le-a declarat neconforme cu principiile Europei. Cele şase aparate zac şi astăzi într-o magazie a Comisiei. Ceea ce nu s-a întîmplat cu un planetariu pentru copii, construit în nordul Suediei, contra a 2,4 milioane de euro din bugetul Uniunii. Cinci ani mai tîrziu, întreprinderea a dat faliment şi a fost vîndută pentru 125.000 de euro. Curat dezvoltare regională! Pe flancul sudic, sicilienii au făcut să dispară cam 175 de milioane de euro, bani dedicaţi "consolidării falezelor şi luptei împotriva alunecărilor de teren". Fondurile s-au evaporat fără a se contracta nici o lucrare. Nici unul dintre exemplele din acest articol (şi aş mai avea, numai că spaţiul este limitat) nu scuză, în vreun fel, proasta gestiune a banilor publici locali, româneşti. Doresc doar să atrag atenţia că orice euro cheltuit de Comisia Europeană cuprinde şi cîţiva cenţi din taxele şi impozitele noastre. Nu ar fi rău să ne intereseze şi aceştia. Poate iese de vreun articol interesant.