Şi acordu-i fudulie…

Prin preumblările mele europene, mai spre Vest sau pre lîngă Uniune, am ajuns la o constatare bazată pe observaţii de consumator ageamiu. Este o vorbă din bătrîni (partea hîtră): „Mîncarea-i fudulie, băutura-i temelie.“ Este valabilă cu cît te depărtezi mai tare de Bruxelles şi de regulile comunitare. Să mă explic. În supermarketurile occidentale, supuse regulilor de calitate şi competitivitate scornite în laboratoarele Comisiei, mîncarea, hainele sau electrocasnicele se cumpără la preţuri fireşti: nici prea-prea, nici foarte-foarte. În schimb, tutunul, alcoolul sau pornografia legală sînt taxate draconic. Îmi închipui că trebuie să fii al naibii de bogat în Danemarca pentru a-ţi putea permite să dai în patima beţiei, la 8 euro, cît costă o bere la terasă. Regulile draconice de calitate sau protecţie a consumatorului împiedică vînzarea de băuturi alcoolice îndoielnice, de tipul „motorolei“ de pe la noi (e drept, a dispărut şi de aici, între timp).  

Cînd te depărtezi de ţările disciplinate întru Fisc şi într-ale protecţiei consumatorului, lucrurile se schimbă cam la 180 de grade. Prin Sarajevo, Chişinău sau Priştina, m-a izbit cît de ieftin e tabacul, beutura sau… mă-nţelegi… cele plăceri lumeşti. La supermarket, în schimb, situaţiunea e pe dos: vezi preţuri mai mari la mezeluri, ouă, pantofi, laptopuri sau frigidere decît în centrul Parisului. Ba chiar Bucureştiul poate fi considerat într-o situaţiune paradoxală similară: lipsa unei concurenţe pe piaţă face ca un coş de cumpărături de la Mega Image-ul din Hala Traian să fie uşor mai scump decît acelaşi coş achiziţionat dintr-un Delhaize în Place Rogier (Bruxelles), în condiţiile în care compania belgiană este proprietara popularului lanţ de magazine din România! Am constatat, în timp, o oarecare redresare a situaţiei, dar mă tem că prea timidul Consiliu român al Concurenţei mai are multe acţiuni de întreprins pînă la o normalizare a pieţei locale.

În atare context, mă întreb sincer de ce sînt atît de înfocaţi ruşii în a demoniza acordurile de liber schimb pe care ucrainenii şi moldovenii le-au semnat cu Uniunea Europeană. Îşi fură singuri căciula, îşi taie singuri craca (de sub picioarele consumatorului). Evident, nu vor recunoaşte niciodată. Dimpotrivă: Russia Today ameninţă într-un articol recent că, în urma acordului de liber schimb semnat de ucraineni, ruşii îşi vor revizui politica de importuri de produse alimentare din ţara vecină, deoarece… nu au încredere în standardele UE privind calitatea respectivelor! Mă iertaţi dacă m-a pufnit rîsul citind enunţul respectiv.  

În mod evident, Chişinăul îmi este mai aproape decît Kievul, Lvovul sau Doneţkul. Aşa că le-aş transmite consumatorilor moldoveni îngrijoraţi de Acord, următoarele: da, se vor scumpi ţigările! Da, o să se umble şi pe la preţul băuturii. Da, bomboanele Bucuria vor dispărea sau, în cel mai fericit caz, vor fi cumpărate de vreun Nestlé, şi ăia vor păstra brandul, dacă li se va părea că dă bine la profit. Da, mulţi producători de vinuri dintre cele socotite de senzaţie îşi vor pierde piaţa şi vor fi nevoiţi să îşi schimbe liniile de fabricaţie, să se adapteze la tehnologiile de azi, să mai renunţe la kilometrii de crame (sau să le transforme în pur obiectiv turistic) şi să nu mai mintă cînd anunţă pe etichetă maturarea îndelungată la baricuri (de inox, în realitate). Va fi o dură confruntare cu realitatea unei pieţe (europene) care nu prea ia prizonieri. Vor fi dureroase rătăciri de branduri socotite a fi de pe vremea lui Ştefan cel Mare, pierderi de locuri de muncă, „vînzări de ţară“.  

Le spun, însă: pînă la urmă, există şi un Mare Premiu. Vor ajunge să cumpere de mîncat şi de-mbrăcat mai ieftin şi mai bun decît acum. Vor avea încredere în ceea ce scrie pe etichetă. Vor şti că acele cîteva produse pe care le vor putea oferi pe piaţa comună sînt de certă calitate şi merită să fie produse.  

Este drept: tabaciocul, vutca şi Nataşa vor fi mai scumpe. Aici au ucrainenii şi moldovenii de ales. Între temelie şi fudulie. Restul nu este decît vorbă goală de-a ruşilor, supăraţi că-şi pierd imperiul. Care imperiu? Al consumatorilor, evident. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.