Separarea fotbalului de politică

"S întem un popor de microbişti care speră la victoria finală, la o calificare în raiul fotbalului. Jucătorii merg la Cotroceni îmbrăcaţi în trening, giulgiul sacrificiului sportiv, Becali invocă elecţiunea divină simţindu-se mai puternic ca niciodată. Pentru el lucrurile sînt limpezi ca apa Iordanului: Dumnezeu este stelist, iar diavolul - alb-vişiniu pînă-n vîrful cozii. Străzile irump de credincioşi care grohăie entuziast sloganurile echipei favorite, în timp ce trupele de asalt ale reporterilor încearcă să smulgă un cuvinţel cît de mic din gura zgîrcită a sfinţilor care au luptat pe teren sau măcar a celor care i-au însoţit la răzbel. Cum te simţi după meci? Te aşteptai să marchezi? A fost un meci greu? şi alte asemenea tîmpenii (...). Ca tot scenariul ăsta să aibă un contur ferm, . apare ca o cruce pe cerul senin şi ideea complotului UEFA împotriva României, ţărişoară mică, dar mustind de talent, pe care Occidentul vinovat are de gînd s-o persecute şi s-o mazilească. Nici nu îndrăznesc să mă gîndesc ce se va întîmpla dacă vreunul dintre investitorii aceştia în religia balonului rotund va ajunge să pună mîna pe cupă. A-l întreba atunci ceva despre afacerile lui e ca şi cum ai încerca să chemi un sfînt la Parchet. Sau ca şi cum l-ai suspecta pe papă de adulter. Mă gîndesc că n-ar fi rău ca, aşa cum într-un stat modern şi laic biserica e separată de stat, într-o democraţie sănătoasă fotbalul să fie separat de politică." (Alin Ionescu, Cotidianul, 20 martie) (C. G.)