Seniori
Ştirile şi recomandările din mass-media au adus în prim-plan, în ultima vreme, un eufemism cu o circulaţie pînă acum relativ limitată: folosirea cuvîntului seniori pentru a evita posibile asocieri de idei neplăcute legate de înaintarea în vîrstă. Termenii pe care îi înlocuieşte forma senior nu sînt totuşi marcaţi peiorativ: cuvîntul cel mai direct, bătrîn, apare în destule contexte favorabile, iar posibilele lui note negative pot fi evitate prin echivalente elegante şi respectuoase: vîrstnic şi persoană în vîrstă. Eufemizarea bătrîneţii este însă un fenomen universal al epocii moderne, inovaţiile circulînd uşor, prin calc semantic sau frazeologic, dintr-o limbă în alta (aşa cum o ilustrează sintagme ca vîrsta a treia şi vîrsta a patra). Există în orice limbă, desigur, şi disfemisme, termeni cu conotaţii peiorative sau chiar cu rol de insultă; în română, bătrîn şi bătrînă pot fi substituite de vechile şi popularele moş şi babă sau de familiar-argoticele babalîc, boşorog sau băbăciune.
Senior este înregistrat în DEX şi cu sensul „persoană în vîrstă”; utilizarea sa actuală e însă în mod clar influenţată de engleză: „Seniorii bucureşteni vor fi stimulaţi să se implice în activităţi de voluntariat” (csrmedia.ro); „Seniori activi pe piața muncii” (revista.seniorul.ro); „Un mecanism de recompensare poate mai stimulativ ar putea fi adaptat după modelul Senior Card-ului australian” (csrmedia.ro). În ultimele săptămîni, pentru că îngrijorările medicale impun o exprimare prudentă şi empatică, se vorbeşte mai mult de seniori decît de bătrîni sau de pensionari: „județul în care seniorii reprezintă aproape un sfert din populație este Teleorman” (hotnews.ro); „Primăria Bucureşti acordă seniorilor sprijin pentru cumpărături” (libertatea.ro); „Seniori în izolare” (scena9.ro). Funcţia eufemistică a cuvîntului este evidentă în transformarea căminului (sau azilului) de bătrîni în cămin de seniori: „Coronavirusul a lovit crunt și în căminul de seniori din Orăștie” (evz.ro). E interesant că termenul senior apare mai ales în titlul articolelor, în vreme ce textele propriu-zise recurg, pentru variaţie stilistică, la sinonimele sale neutre sau eufemistice. Cel mai adesea substantivul masculin senior e folosit la plural, pentru a desemna o întreagă categorie de vîrstă; există totuşi şi tendinţa de apariţie a masculinului şi a femininului la singular, ca în mesajul publicitar al unei bănci: „Dragă senioară sau senior, vino în oricare unitate (…) și alege să încasezi pensia prin pachetul (…)“ (Facebook). Adjectivul senior este folosit eufemistic şi pentru animalele de companie: „Aici găsiți o gamă de produse potrivite care vă vor ajuta cîinele senior să se bucure din plin de viață”; „hrană pentru pisici senioare” (zooplus.ro).
Senior are avantajul relativ al noutăţii (toate eufemismele se uzează în timp, pierzîndu-şi rolul de atenuare politicoasă) şi pe cel al unor conotaţii pozitive, prin suprapunerea parţială cu omonimele sale, de fapt prin activarea asocierilor semantice din istoria cuvîntului. În dicţionarele noastre, senior cu sensul „(persoană) mai în vîrstă, mai bătrînă” (DEX) este considerat un cuvînt distinct de senior – „stăpîn al unui domeniu (...); nobil” (DEX), uneori şi de senior – „sportiv care a depăşit junioratul” (Dicţionarul limbii române – DLR) sau de senior (cu accentul pe e), ca adaos la nume pentru a diferenţia tatăl de fiu (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic – DOOM). Separarea cuvintelor se bazează pe diferenţe de sens, dar mai ales pe principiul etimologiei directe, adică al stabilirii sursei imediate din care ar fi fost preluate formele: în cazul dat, latina sau franceza. De fapt, seigneur din franceză (termen de politeţe, echivalent cu domn, stăpîn, Dumnezeu, nobil etc.), signore din italiană, señor din spaniolă, senior din engleză provin deopotrivă din latină, ca termeni moşteniţi sau preluaţi ulterior pe cale livrescă, din senior, „mai bătrîn”, comparativul lui senex. Forma senior din franceză e rezultatul unui împrumut tîrziu, de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, din engleză. Româna cultă a preluat, în secolul al XIX-lea, forma latină senior, atribuindu-i, în etape succesive, sensuri dezvoltate de diferite limbi moderne.
Forma senior este deci un eufemism foarte avantajos, pentru că poate actualiza, în afara ideii de vîrstă, asocierile pozitive cu puterea, stăpînirea, nobleţea etc. Dar, ca orice eufemism, senior e pîndit de banalizarea prin abuz, ba chiar de riscul alunecării în ironie.
(apărut pe dilemaveche.ro, 16 aprilie 2020)
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).