Se schimbă abordarea Occidentului faţă de Rusia?

Relațiile Rusiei cu Occidentul s au răcit și mai mult după respingerea de către Rusia, sîmbătă, a proiectului de rezoluție în Consiliul de Securitate al ONU privind încetarea bombardamentelor asupra orașului sirian Alep. Dinspre Washington, dar și dinspre Paris și alte capitale europene s-au făcut auzite acuzații de crime de război la adresa Moscovei. La începutul săptămînii, președintele Hollande încă nu era sigur că-l va primi pe Vladimir Putin, care vine la Paris pe 19 octombrie pentru a inaugura un centru spiritual și cultural rus. Așa ceva ar fi fost de neconceput pînă în primăvara lui 2014. Ba chiar și pînă cu cîteva luni în urmă, cînd aproape sigur lui Putin i s-ar fi întins covorul roșu, fie și venit în vizită privată. În paralel cu semnele vizibile de izolare diplomatică, Occidentul dă tot mai multe semnale că începe – în sfîrșit! – să conștientizeze pericolul sistemului propagandei rusești și încercările Kremlinului de a submina unitatea europeană.

Tot la începutul acestei săptămîni, Comisia pentru Afaceri Externe a Parlamentului European a adoptat textul unei rezoluții care incriminează direct „propaganda ostilă [a Rusiei] împotriva UE și a statelor membre, care caută să distorsioneze adevărul, să provoace neîncredere, să dezbine UE și pe partenerii săi nord-americani, să paralizeze procesul de luare de deciziilor, să discrediteze instituțiile UE și să inducă teamă și nesiguranță în rîndul cetățenilor UE”. Rezoluția solicită jurnaliștilor, dar și instituţiilor specializate, să strîngă materiale documentare privind consumul produselor de propagandă promovate de Kermlin. Și formele de exprimare sînt numeroase – de la organizații de media precum Sputnik sau Russia Today pînă la blog-uri „independente” sau publicații electronice cu caracter naționalist sau xenofob. Dar și așa-numiții „troli” – conturi false pe rețelele de socializare.

Rezoluția a fost promovată de eurodeputata poloneză Anna Fotyga, din partidul Lege și Justiție. Și chiar dacă documentul nu are caracter legislativ, ci doar de recomandare, este un semnal foarte important privind o schimbare de direcție în relația cu Rusia. La fel ca și în cazul reținerilor manifestate de pre­șe­dintele francez – ele însele un puternic semnal diplomatic în sine –, o asemenea rezoluție în Parlamentul European ar fi fost greu de imaginat în anii sau chiar în lunile din urmă. Și aceasta, cu toate că propaganda rusească era și atunci cît se poate de robustă.

În paralel, se înmulțesc studiile și cărțile care analizează sistemul rusesc de putere și propagandă. Kremlinologia, un domeniu care intrase în declin în perioada ce a urmat Războiului Rece, capătă acum un suflu nou. Și aceasta spune ceva. De exemplu, o analiză din ediția electronică a revistei Newsweek descrie războiul hibrid al Rusiei și vine cu o concluzie dură: valorile Occidentului și interesele Rusiei sînt fundamental incompatibile. Publicația citează un document recent publicat de Chatham House, care descrie Rusia ca fiind angajată într-un război hibrid, care cuprinde inclusiv tehnicile de dezinformare, scrie autorul Keir Giles, cercetător la Chatham House.

Rusia continuă să se prezinte ca fiind sub amenințarea Occidentului și se mobilizează pentru a răspunde acestei amenințări. Inițiativele de securitate ale Rusiei, chiar atunci cînd se prezintă drept măsuri defensive, sînt susceptibile a avea consecințe grave pentru vecinii săi. Pentru liderii occidentali, un prim pas esențial spre o gestionare mai eficientă a relației cu Moscova ar fi să se recunoască faptul că valorile Occidentului și interesele strategice ale Rusiei sînt fundamental incompatibile, scrie News­week. Aceeași revistă remarca, nu de mult, apariția cărții Dincolo de Crimeea, care analizează politica Rusiei în ceea ce se numește „vecinătatea apropiată”. Autoarea este Agnia Grigas, cercetător la Atlantic Council. Potrivit ei, Vladimir Putin utilizează instrumente culturale, economice și lingvistice pentru a reconstrui imperiul. Cartea oferă o perspectivă nouă asupra modurilor în care Kremlinul se folosește de 35 de milioane de compatrioți împrăștiați în întreaga regiune postsovietică.

Pe scurt, Rusia folosește inițial o combinație aparent inofensivă de instrumente de soft power, inclusiv instrumente culturale, economice și lingvistice. Simultan sau ulterior, Kremlinul utilizează diferite politici menite să sprijine drepturile acestor vorbitori de limba rusă. Aceste politici sînt însoțite de o intensă o campanie de propagandă, privind necesitatea urgentă de a-i proteja pe acești cetățeni. Pasul final ar urma să fie anexarea completă a unui teritoriu, ca în cazul Crimeei, sau înființarea de entități separatiste care acționează de facto ca protectorate rusești. Autoarea dă ca exemple imixtiunea agresivă a Moscovei în afacerile Moldovei, Ucrainei și Georgiei, ceea ce a dus la crearea conflictelor înghețate din Transnistria, Donbas și Caucaz. Dar atrage atenția și asupra celor trei state baltice. În concluzie, Kremlinul ar putea fi gata pentru a-și recrea fostul imperiu, dacă nu prin anexare, cel puțin prin crearea unei puternice sfere de influență a Rusiei, scrie Newsweek.

Evident, abordarea nu se va schimba dintr-odată și nici efectele nu pot fi spectaculoase pe termen scurt. Mai întîi, pentru că sistemul de propagandă al Kremlinului va încerca, la rîndu-i, să se adapteze noii situații. Și apoi, pentru că Rusia și-a construit în ultimii ani un întreg sistem de relații în lumea occidentală, ceea ce-i va permite să influențeze în continuare sistemul decizional.

Analistul politic Vladimir Socor, specializat în spațiul postovietic, remarca, într-o discuție la RFI România, că dacă fosta URSS manevra în Occident prin partide comuniste și socialiste, cele mai multe marginale, acum Rusia își are oameni de încredere în board-urile marilor companii. ­URSS corupea ideologic, Rusia corupe financiar, concluziona Vladimir Socor. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la Radio France Internationale România.