Scrisori din pămînt. Arhiva lui Zenon (I)

10 iunie 2020   PE CE LUME TRĂIM

În limba egipteană există un cuvînt rar care înseamnă „bucuria melancolică, combinată cu îndoiala asupra propriului amplasament existențial, resimțită la descoperirea în pod a unui pachet de scrisori interbelice ale fostului proprietar”. Sau poate confund. Dar chiar dacă acest cuvînt nu există, asta au simțit, cu cîțiva ani înaintea Primului Război Mondial, felahii egipteni care au descoperit în oaza Fayum un pachet de aproape 2.000 de scrisori pe papirus, vechi de mai bine de două mii de ani. Unele documente erau încă împăturite frumos și sigilate. Urmare a acestor emoții intense, scrisorile au fost vîndute urgent la bucată, adesea rupte în două sau trei, pentru multiplicarea bucuriei. Ce n-a fost achiziționat de particulari e azi risipit în vreo zece muzee din lume. Ele reprezentau arhiva lui Zenon, un erou al birocrației ptolemaice, care le-a adunat în perioada 261-229 î.Hr., cît a fost mîna dreaptă a unui ministru de Finanțe al vremii, Apollonios.

Este una din cele mai vechi și mai substanțiale arhive grecești. Puține documente sînt scrise de Zenon însuși și doar cam o treime îi sînt adresate, dar toate au legătură cu activitatea lui de agent, secretar și manager al proprietăților din Philadelphia ale lui Apollonios. Problema cu scrisorile antice e că sînt niște instantanee disjuncte și foarte circumscrise provincial, din care nu e ușor de reasamblat un peisaj social. Arhiva lui Zenon nu are aceste vulnerabilități, fiind atît de coerentă și cosmopolită. Documentele ei vorbesc de Fayum, dar și de Palestina, de Delta Nilului și de patria lui Zenon, Kaunos. Pentru că el era un venetic (parepídemos – rezident străin), trăgîndu-se, ca ministrul însuși, dintr-un loc din Caria, nu departe de Bodrumul de azi. Încă ceva: la fel ca roșiile care sînt galbene cînd sînt verzi, papirii grecești din Egipt provin în general din perioada romană. Or, arhiva lui Zenon e remarcabil de timpurie (261-229 î.Hr.).

În ea e material pentru multe teze de doctorat și un teanc de tabloide. Medicul personal al ministrului, Artemidoros, cultiva mac, desigur nu doar pentru ulei. De la Memfis se solicită un transport urgent de puieți de meri și peri. În Tir erau probleme cu sclavi aduși din Gaza fără permis de export de sclavi. Un vers e însoțit de o interesantă notație muzicală. Inginerului de la lucrările de irigații i se cere să schițeze pe unde trebuie să treacă canalele; Panakestor, care fusese administrator înainte și de la care Zenon prelua greaua moștenire, îi scrie așa respectivului: „În loc să ne eviți, așa cum ai făcut, obligația ta era să te întîlnești cu noi și, văzînd cu ochii tăi că terenul nu primește apă, să-ți pui întrebarea de ce”. Printre schițele din scrisori chiar apare diagrama unor canale de irigații. (Pe o altă scrisoare cineva face un desen cu doi iepuri și o coloană cu un ibis deasupra.) Să nu se înțeleagă greșit: nu toate misivele ajung cu bine la destinație. Cineva îl anunță pe Zenon că scrisoarea lui a fost „devorată de șoareci”, mesajul nu se mai înțelege și trebuie urgent trimisă alta.

Viața personală a lui Zenon rămîne puțin cunoscută. La o vînătoare ar fi fost ucis de un mistreț dacă nu l-ar fi apărat unul dintre cîinii lui. Zenon comandă unui poet un epitaf pentru acest cîine, Tauron; poetul oferă clientului două variante, exact la fel de zguduitoare. Fratele mai mic al lui Zenon are nevoie de cărți de istorie, inclusiv Callisthenes, istoricul lui Alexandru Macedon. Tatăl lor vine într-o vizită de cîteva luni. La plecare, nu e lăsat să treacă prin vamă cu o saltea și niște perne pe care le ducea acasă, în Caria. Altădată, Zenon însuși pleacă într-o călătorie în Deltă împreună cu ministrul și face o listă a hainelor pe care să le ia, fiecare după specificul ei: 6 mantii, 11 tunici, 4 perechi de șosete.

Săptămîna următoare intrăm în detaliile vieții din Fayum și Philadelphia, așa cum sînt ele prinse pe papirii din această magnifică arhivă. Doar un exemplu acum. Zenon primește o scrisoare din închisoare, de la Kalippos. Omul se ocupase de oile și caprele lui, apoi luase în arendă terenul unui militar, pînă cînd, de la înălțimea acestor realizări, se prăbușește pentru vreun matrapazlîc necunoscut, pe care acum Zenon urmează să-l judece. Kalippos, deși are cea mai șovăielnică ortografie din lume, nu e lipsit de abilitate. În loc să implore milă, îi deschide ochii lui Zenon că, dacă mai stă mult în închisoare, caprele, aflate în mîinile incompente ale lui Demetrios (fratele lui), o să crape. La final, propune o soluție ingenioasă, astfel încît toată lumea să fie fericită: el să iasă din închisoare, lăsînd-o în loc pe nevasta lui.

Cîteva decenii înainte și după 1900, straturile de chirpici descompus în care se transformaseră nenumărate așezări antice din Egipt au fost folosite ca o carieră de îngrășămînt natural (sebakh – sol cu nitrați). Agricultorii locali au împrăștiat mii de tone din acest pămînt pe ogoarele lor. Cu prilejul unor asemenea operațiuni trebuie să fi fost găsită arhiva lui Zenon, împreună cu viața lui, sigilată în vreo amforă.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

Foto: portret funerar, Fayum, Egipt (wikimedia commons)

Mai multe