Schimbare de guvern la Bucureşti, undă de şoc europeană

2 mai 2012   PE CE LUME TRĂIM

La începutul lui martie, Victor Ponta îi adresa premierului de atunci, Mihai-Răzvan Ungureanu, o scrisoare deschisă în care îşi exprima regretul că şeful guvernului nu participă la reuniunea Consiliului European. Declaraţia era, bineînţeles, o săgeată trimisă prin ricoşeu către preşedintele Traian Băsescu. Liderul PSD mai ridicase în trecut chestiunea reprezentării României la Consiliul European, instituţia-cheie în mecanismul de decizie la nivelul Uniunii. Înainte de reuniunea de la Bruxelles din 9 decembrie, cînd a fost decisă încheierea Tratatului interguvernamental privind convergenţa fiscală, Victor Ponta îi cerea preşedintelui Băsescu să prezinte public mandatul cu care pleca la Bruxelles.

Dar probabil că nici Victor Ponta nu credea atunci că, foarte curînd, subiectul va ieşi din sfera pur propagandistică şi va deveni unul cu adevărat important în lupta politică. Mai mult, că va căpăta o miză care va depăşi graniţele României şi va deveni important la nivel european.

Victor Ponta este acum premier desemnat şi are şanse bune de a obţine învestitura. Odată cu aceasta, are ocazia de a-i bloca preşedintelui Băsescu participarea la reuniunile Consiliului European. Aceasta este instituţia care, în structura de „putere“ europeană, reprezintă componenta interstatală a Uniunii. Este adevărat că, în Tratatul European, se spune că la reuniunile Consiliului European participă „şefii de state sau de guverne“, dar în România, preşedintele este „şef al statului“ doar în limbajul colocvial. Această atribuţie nu se regăseşte nicăieri în Constituţie.

Într-adevăr, la Consiliul European participă şi preşedinţi, precum cel al Franţei sau al Ciprului, dar primul chiar este şef al statului, iar cel de-al doilea conduce direct guvernul.

În România, participarea preşedintelui la Consiliul European nu are o bază constituţională, ci este rezultatul unei înţelegeri politice. Aşa cum spunea într-un interviu acordat ziarului Adevărul, în 28 martie 2011, Leonard Orban – pe atunci consilier prezidenţial pentru afaceri europene –, participarea preşedintelui Traian Băsescu la Consiliul European este rezultatul unei decizii politice luate între premier şi preşedinte. Nimic neconstituţional în această decizie! Preşedintele nu încalcă vreo prevedere din legea fundamentală, participînd la Consiliul European, cîtă vreme aceasta este decizia politică internă.

Problema este că Victor Ponta, în calitate de premier, nu are de ce să se mai considere legat de înţelegerea dintre Emil Boc şi Traian Băsescu. Iar preşedintele nu are prea multe de făcut în această situaţie. Consiliul European este, totuşi, o reuniune de guverne.

Ar putea fi găsită, însă, o soluţie de compromis, astfel încît la Consiliu să fie prezenţi atît preşedintele, cît şi premierul? Să ne amintim: preşedintele Băsescu şi fostul premier Tăriceanu participau împreună la şedinţele Consiliului, chiar dacă, de cele mai multe ori, ajungeau în capitala europeană cu avioane diferite – se ştie că nu se suportau.

În octombrie 2008, premierul polonez Donald Tusk şi preşedintele Lech Kaczy´nski au avut, de asemenea, o dispută publică pe seama participării la Consiliul European şi, pînă la urmă, amîndoi au fost primiţi în sală, pentru a nu mai exista discuţii.

Dar un asemenea compromis nu ar mai fi posibil astăzi. Noul format al Consiliului, de după adoptarea Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), permite participarea unui singur reprezentant din fiecare stat membru. Diferendul va trebui, aşadar, să fie rezolvat la Bucureşti.

Dacă victoria va fi de partea lui Victor Ponta – şi sînt şanse mari să se întîmple aşa, cîtă vreme în Consiliu sînt reprezentate Guvernele –, în interiorul instituţiei europene se vor produce modificări importante.

Cancelarul german Angela Merkel, susţinătorul ferm al politicilor de austeritate, va pierde un aliat important. Chiar dacă USL a acceptat Tratatul fiscal, este de aşteptat ca guvernul lui Victor Ponta să nu se grăbească în a-i aplica ad litteram toate prevederile, lucru posibil cîtă vreme România nu face parte din zona euro.

Mai mult, Ponta va privilegia politicile „de creştere“, în detrimentul austerităţii germane – şi probabil că o va face chiar cu ostentaţie în perioada care urmează, din considerente electorale. Viitorul Consiliu European, de la începutul lui iunie, va fi consacrat chiar măsurilor de creştere economică şi, dacă va ajunge premier, Victor Ponta nu va lăsa să-i scape ocazia de a marca schimbarea de direcţie a politicii de la Bucureşti.

Iar dacă în sala de la Bruxelles se va întîlni şi cu François Hollande, ca proaspăt preşedinte al Franţei, atunci presiunea asupra Germaniei va deveni uriaşă.  

Ovidiu Nahoi este jurnalist, redactor-şef la Adevărul Europa.

Mai multe