Scandalul polonez: semne rele pentru unitatea europeană
Nu numai România este zguduită în zilele acestea de un seism politic de gradul şapte. Şi Polonia este. Cu o deosebire: în Polonia, tema scandalului face parte din registrul să-i zicem serios. Este vorba despre relaţii „nepotrivite“ dintre Banca Centrală şi guvern, sau despre abordări „neortodoxe“ ale politicii de alianţe şi de securitate. În România, vorbim despre poveşti cu interlopi, din care Isaura nu poate lipsi, fireşte. Diferenţă de clasă…
Există şi o asemănare: în ambele ţări, scandalurile au pornit de la nişte înregistrări secrete – în Polonia, acestea au fost publicate de gazeta Wprost, în România s-au dat la televizor. Şi iarăşi avem deosebiri. Fiindcă în România îi cunoaştem pe autorii înregistrărilor artizanale: erau chiar interlopii. În Polonia, nu se ştie clar cine sînt autorii, dar bănuiala cade pe servicii, fie ele autohtone sau nu. Pînă la urmă, tema scandalului polonez este una cît se poate de serioasă şi nu oricine poate avea acces la intimitatea liderilor.
Aşadar, scandalul polonez a plecat de la o convorbire între guvernatorul Băncii Centrale şi Ministrul de Interne, din care reiese că banca urma să ajute guvernul în perspectivă electorală, primind la schimb, pe tavă, capul ministrului de finanţe – care a şi demisionat între timp. A doua înregistrare îl surprinde pe ministrul de externe Radoslaw Sikorski, spunîndu-i unui prieten politic – nimeni altul decît ex-ministrul de finanţe Jacek Rostowski – că alianţa cu Statele Unite ar fi, în realitate, nocivă pentru Polonia.
Ei bine, dacă scandalul românesc va avea efecte mai ales în plan electoral intern, scandalul polonez poate avea urmări cu mult mai ample.
Guvernul lui Donald Tusk se clatină în acest moment şi alegerile anticipate par iminente. Şi totuşi, guvernul Tusk a fost – sau, mai bine zis, este – unul de succes. Polonia este singura ţară membră a Uniunii care nu a cunoscut recesiunea pe timpul crizei. De asemenea, Polonia a jucat, în ultimii ani, un rol important în mecanismul de negociere şi decizie de la nivel european.
Polonia guvernului Tusk a militat întotdeauna pentru o Europă unită şi solidară. Iar Polonia a avut şi are influenţă, cîtă vreme vorbeşte de pe poziţia unei ţări cu un succes economic incontestabil, cu o democraţie solidă şi – nu în ultimul rînd – o campioană a absorbţiei fondurilor europene. Nu degeaba Polonia este un exemplu pentru România.
Dar Polonia nu a fost dintotdeauna aşa. Polonia de dinaintea guvernului liberal al lui Donald Tusk, Polonia conservatoare a fraţilor Kaczynski era mai curînd o problemă la nivel european – aducea, într-un fel, cu Ungaria lui Viktor Orbán din zilele noastre.
Acum, odată cu scandalul interceptărilor de la Varşovia, Europa unităţii, Europa solidarităţii va pierde un actor extrem de important.
Se speculează, în aceste zile, referitor la Polonia, dar şi la România, că la mijloc ar fi mîna Rusiei. Dincolo de speculaţii, un lucru este cert: instabilitatea de la Varşovia şi de la Bucureşti, pierderea de credibilitate suferită de premierul Tusk şi de preşedintele Băsescu slăbesc flancul din răsăritul Uniunii Europene, aflat în „linia întîi“ faţă de Rusia: Polonia, România, statele baltice.
Altfel, scandalul din Polonia i-ar putea aduce la putere pe conservatorii lui Jaroslaw Kaczynski. La alegerile europene, partidul conservator Lege şi Ordine (PiS) a obţinut aproape 32% din voturi, cu mai puţin de un procent sub Platforma Civică a lui Donald Tusk. Iar cei din PiS sînt, în realitate, cu mult mai puţin nuanţaţi în relaţia cu Rusia. În definitiv, tocmai sub guvernul Donald Tusk a avut loc reconcilierea de la Katyn, marcată, atît de tragic, de accidentul de avion în care şi-a pierdut viaţa preşedintele Lech Kaczynski. O revenire a conservatorilor la putere nu ar fi chiar cea mai bună veste la Moscova. Chiar înregistrările din Wprost sugerează că, în realitate, tocmai actualul ministru de externe Radoslaw Sikorski şi-ar dori o relaţie mai echilibrată cu Rusia.
Cît despre România, totuşi nu ruşii l-au pus pe fratele preşedintelui să se înhăiteze cu interlopii. Că ei pot profita acum de vulnerabilitatea preşedintelui Băsescu e altceva.
Da, Rusia poate profita de instabilitatea de la Varşovia şi Bucureşti. Însă scandalul din Polonia este de rău augur şi pentru unitatea şi solidaritatea europeană. O consecinţă la care, să spunem aşa, scandalul românesc nici că visează.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.