Să nu pariezi niciodată la meciurile Simonei Halep?

Nu cumva una dintre cele mai sănătoase reguli legate de circuitul mondial de tenis feminin ar putea fi să nu pariezi niciodată la meciurile Simonei Halep (nici că va pierde, nici că va cîștiga)?

Poate fi extinsă la toate fetele. Muguruza, Mertens, Bertens, Pliskova, Sabalenka. Şi Măria Sa Serena. Toate „Pa!” de la Roland Garros, toate cu cote bune sau fantastice la debut. Asta doar la Paris. Dacă iei tot anul, e ca şi cum ai băga o sumă de bile într-o pălărie şi ai pune o maimuţă să extragă cîştigătoarea. Suspans total, frisoane garantate.

Eliminarea Simonei nici măcar nu a durut. A fost ca o injecţie scurtă-n poponeţ. Suflăm un pic deasupra şi a trecut. Gata, la joacă! Halep a spus că nu va lăsa o înfrîngere să-i strice tot anul, dar s-a trădat cînd, întrebată ce va face după şocul cu Swiatek, a zis că va mînca o ciocolată. Clasic. Dorinţă de a-ţi acoperi cu un pic de zahăr amăreala de după o decepţie. Mare, mică, nu ştim. Numai Simona ştie. Noi ştim doar că nu ştim nimic în legătură cu capacitatea sportivei noastre maxime de a mai cîştiga vreun turneu de Mare Şlem. A, ba da, cred că putem spune cu o oarecare doză de siguranţă că Simona de acum nu mai are îndoieli în legătură cu ea însăşi. Nu se mai turmentează despre ce poate şi ce nu. Bate, e fericită, pierde, asta e. E de bine sau de rău? Habar n-am. E cum e. Într-un fel s-a împăcat cu ea însăşi, s-a maturizat. Poate să demoleze sau să fie demolată, a doua zi merge la cumpărături. O doare înăuntru, asta e limpede, dar nu-şi mai pune tot demersul sportiv în discuţie atunci cînd, exemplul de la RG, e măturată de pe teren de o jucătoare aflată dincolo de locul 50 mondial. Tant pis! – cum ar zice francezii. Adio şi la anul! Căci nici măcar nu mai putem paria pe ea pînă în 2021, nu mai joacă pînă atunci. Şi asta e o tristeţe.

Halep ne dă fericire şi disperare. Halep ne dă, într-un fel, o viaţă pe care altfel nu o cunoaştem. Într-o lume în care cel mai bun fotbalist european e polonez, cîştigătorul Turului Franţei, sloven, liderul tenismenilor, sîrb, iar Ungaria are o echipă în Liga Campionilor, ceea ce noi nu mai pupăm de mult, Simona e firul subţire care ne ţine să nu cădem sportiv în insignifianţă. Pariez că nu-i puţin lucru.