Să fi intrat în declin sportul? Sau lumea liberă și democratică?

Olimpiada de iarnă se ține la Beijing, iar acum două dăți a fost în Rusia, la Soci. Campionatul Mondial de fotbal va fi în Qatar, iar ultimul a fost în Rusia. Să fi intrat în declin sportul? Sau lumea liberă și democratică?

Democraţiile nu mai sînt la modă. E mult mai cool să ai la capul patului o poză a lui Putin gonflat cu muşchi de Rambo decît a unui Biden cu alură de Pasternak. În sport, de altfel, democraţiile n-au fost niciodată la modă. Sportul e război, iar în război, ca şi în sport, prima victimă e adevărul. Cînd el zace în şanţ cu creierii spulberaţi, mai încearcă să fii democratic! Nici măcar în democraţii sportul nu e democratic. Nu poţi face sport votînd dacă să ieşi sau nu la antrenament. Sportul e continuarea războiului prin alte mijloace şi aşa va rămîne, sau nu va mai fi sport. Prin extensie, e mult mai simplu să organizezi mari competiţii sub dictaturi sau autocraţii decît în democraţii, unde oamenii dezbat, se ceartă, protestează, purced la chestii d-astea antice. Pe lîngă asta, mai-marii marilor organizaţii mondiale ale sportului au avut mereu acest ambîţ picardian de a merge acolo unde nu a mers nimeni, de a reuşi acolo unde politicienii clasici (cu care sînt mereu într-o competiţie numai de ei imaginată) nu au reuşit. Ideea unei lumi unite, venită din cercuri care au făcut şi desfăcut naţiunile şi imperiile în secolul al XIX-lea, s-a păstrat intactă printre şefii olimpismului. Samaranch a adus împreună SUA şi URSS după două boicoturi succesive (cu ce preţ, nu-i spaţiu de a aminti aici, dar să nu uităm că nimic nu e gratis). Rusia „ostracizată” a fost readusă şi ea de CIO şi FIFA la sînul generos al comunităţii sportive, iar dacă în Qatar sînt probleme mari cu drepturile omului şi cu siguranţa muncitorilor care cad victime măreţelor ctitorii ale statului arab întru găzduirea Cupei Mondiale, acestea sînt amănunte care nu pot sta în calea faraonicelor împliniri ale fotbalului global. Totul e mai simplu cînd nu te încurci de democraţii: ridicarea din nisip a unor arene care se învîrt după soare (în cazul Qatarului ar fi bine să se învîrtă în umbra lui), costurile neîngrădite de contabilităţi publice meschine, fedeleşlegarea contestatarilor şi multe alte asemenea rahaturi servite cu ceai fierbinte. Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing care stau să înceapă se ţin într-un asemenea dispreţ al oricăror valori democratice încît te întrebi ce va urma. Coreea de Nord? Păi, dacă e să-l mai ţină pe ăla mic şi grăsuţ de degeţelul cu care tot apasă pe butonul de lansare a unor rachete potenţial nucleare, de ce nu? Asta e gîndirea. Un rău mai mic pentru un bine mai mare. Bine, rău, mic, mare. Noţiuni atît de relative că şi Einstein ar arunca prosopul. Totuşi, să nu disperăm. Următoarele Jocuri Olimpice de vară sînt la Paris, cele de la iarnă, la Milano-Cortina, iar Cupa Mondială 2026 e în SUA, Canada şi Mexic. Sigur, ce va mai rămîne din Mexic...