Rusia – Uniunea Europeană, războiul economic

Războiul real de pe frontul din Ucraina este însoțit încă de la început de un război economic. Pachetele de sancțiuni ale statelor occidentale au fost fără îndoială eficiente, dar adevărata luptă s-a dat în domeniul energetic.

Uniunea Europeană a impus un embargo în trepte și a ajuns ca la începutul lunii februarie să plafoneze prețul de aprovizionare cu produse rafinate, după ce în decembrie 2022 aplicase un plafon de preț pentru țițeiul rusesc. Kerosenul, păcura sau bitumul de origine din Rusia nu vor mai fi cumpărate de statele Uniunii Europene, iar motorina nu va mai putea fi achiziționată cu mai mult de 100 de dolari barilul. Rusia a reacționat în felul ei, interzicînd vînzarea produselor petroliere la prețul impus de statele europene.

Miza embargoului și plafonării prețurilor a fost dublă: pe de o parte, Uniunea Europeană a căutat soluții la dependența de Rusia, pe de altă parte, reducînd aprovizionarea, statele membre au oprit și alimentarea bugetului Rusiei cu bani europeni.

În ultimul an au fost multe episoade ale războiului economic. Blocarea decontărilor bancare pentru companiile rusești, obligarea firmelor europene să plătească în ruble de către Rusia, reacția terților precum China, India sau Turcia care au găsit o oportunitate din a cumpăra gaze naturale sau țiței din Rusia, rutele ocolitoare găsite de companii și țări pentru a face în continuare comerț cu Federația Rusă, găsirea unor soluții pentru vînzarea unor cantități de cereale din Ucraina, toate sînt probleme și soluții ale unui adevărat război economic care l-a însoțit pe cel real.

La începutul lunii februarie a.c., Uniunea Europeană a impus plafonarea prețului barilului de țiței pentru petrolul cumpărat din Rusia. Răspunsul a fost că Rusia a anunțat o reducere a producției cu 500.000 de barili pe zi, ceea ce înseamnă aproximativ 5% dintr-o producție de 9,5 milioane de barili zilnic. Este clar că Rusia încearcă prin această mișcare să influențeze evoluția prețului petrolului pe plan mondial, adică să aducă noi tensiuni pe piață.

Este posibil să fie un calcul greșit. Pe de o parte, pentru că reducerea producției este mică. Pe de altă parte, pentru că scăderea producției vine ca urmare a unei realități de piață. Este clar că Uniunea Europeană își reduce nivelul de achiziții de țiței din Rusia, la fel cum a făcut-o și cu gazele naturale. Și atunci, dacă nivelul cererii este mai mic, decizia de a scădea producția ar putea să nu influențeze prețul pieței, așa cum își dorește Federația Rusă.

În același timp, există o coordonare la nivelul OPEC Plus, organizația țărilor exportatoare de petrol din care face parte și Federația Rusă. Astfel, statele OPEC Plus au hotărît să reducă și ele producția cu două milioane de barili pe zi în încercarea de a forța o creștere a prețului și o reechilibrare a raportului dintre cerere și ofertă. Nu este nici prima, nici ultima oară cînd țările exportatoare încearcă prin decizii administrative să susțină prețul mondial. Uneori iese, alteori nu, iar de această dată va conta în mod cert nivelul cererii care vine din China. În funcție de cererea chineză, prețul va urca sau va stagna.

Embargoul impus de statele Uniunii Europene a avut deja efecte asupra bugetului Rusiei. În ianuarie a.c., veniturile Rusiei din vînzările de petrol și gaze au scăzut aproape la jumătate, conform chiar datelor Ministerului Finanțelor din Rusia. De asemenea, diferența de preț dintre țițeiul Ural (produs în Rusia) și cel Brent (care reprezintă standardul mondial) a crescut pînă la 35 de dolari în favoarea țițeiului Brent. Acest lucru înseamnă că Rusia vinde la prețuri mai mici decît cotațiile internaționale, iar experții unui think-tank din Kiev au calculat că Rusia a pierdut, anul trecut, aproximativ 50 de miliarde de dolari din vînzarea la un preț mai mic către China, India și Turcia. Mai ales că toate cele trei state, noii parteneri comerciali ai Rusiei, au capacități suficiente de rafinare, ceea ce face să existe cerere cu precădere pentru țiței, pentru materia primă, și nu pentru produsele rafinate, care includ și valoare adăugată.

Decizia Rusiei de reducere a producției de țiței a mișcat prețul pe piața internațională. A fost o ușoară creștere, dar nu aceasta va fi neapărat tendința în următoarele luni. Cererea și oferta vor fi determinante în stabilirea prețului, chiar dacă este posibil să mai apară unele evenimente care să aibă un impact emoțional asupra investitorilor.

Dar, cu siguranță, Rusia va încasa mai puțin decît în anii 2021-2022 din vînzarea materiilor prime energetice. Gazprom își propune să dezvolte stații de gaz natural lichefiat, un produs care, deocamdată, nu este supus embargoului sau plafonării de către Uniunea Europeană. Ceea ce nu înseamnă că nu poate fi.

Este clar că orice este posibil. Uniunea Europeană este mai hotărîtă ca niciodată să găsească soluțiile cele mai bune pentru a scăpa de dependența de Rusia și, totodată, de a reduce încasările bugetului de stat al Rusiei din materii prime energetice. Desigur, fără ca statele membre să amîne găsirea unor surse alternative de aprovizionare. Este o miză la fel de importantă ca renunțarea la cumpărarea de gaze și țiței din Rusia.

Constantin Rudnițchi este analist economic. 

Foto: shutterstock / adevarul.ro