„Rusia trebuie să piardă”
„Ceea ce ne ține pe loc este teama. Ne e frică de ceea ce s-ar putea întîmpla dacă Rusia pierde războiul. Nu există un scenariu în care ambele părți pot ieși cîștigătoare în Ucraina. Dacă vrem ca actuala ordine internațională să supraviețuiască, ucrainenii trebuie să își redobîndească întreaga suveranitate și întregul teritoriu. Dacă, în cele din urmă, acceptăm că Rusia trebuie să piardă, atunci ne va fi mult mai ușor să răspundem tuturor întrebărilor legate de sprijinirea Ucrainei.” Această declarație ușor exasperată a lui Gabrielius Landsbergis, ministrul de Externe al Lituaniei, vine pe fondul nesfîrșitelor ezitări ale Guvernului german care, încă o dată, dă semne că încearcă într-un mod aproape ridicol să evite decizii care ar influența semnificativ evoluția situației de pe cîmpurile de luptă ucrainene.
De data asta este vorba de livrarea de tancuri de fabricație germană, despre care ucrainenii spun că sînt absolut necesare pentru a stăvili ofensiva rusească. În treacăt fie spus, dincolo de propaganda ucraineană care prezintă o poză un pic cam prea roz a frontului, Rusia e foarte-foarte departe de a fi învinsă. Din contra chiar, avansează lent și experții militari vorbesc tot mai apăsat despre o nouă ofensivă care să mai spele din rușinea suferită acum aproape un an de zile. Nu e nevoie să fii specialist în afaceri militare ca să bănuiești că rușii or fi reținut cîteva lecții de anul trecut.
Tancurile germane, chiar dacă acum se află în posesia altor state, nu pot fi exportate fără aprobarea explicită a Berlinului. Treisprezece armate europene le au în dotare și o bună parte dintre ele sînt dispuse să doneze. Socialistul Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, ezită din motive doar de el știute și asta creează anxietate nu numai la Kiev, ci și în tot estul Europei. Țări un pic mai active decît România în sprijinirea Ucrainei fac pledoarii insistente, publice și private, pentru ca Berlinul să lase la o parte reticențele și să nu mai stea în calea înarmării Ucrainei. Estonia, spre exemplu, face un gest demonstrativ aproape disperat, anunțînd că pune la dispoziția ucrainenilor toate obuzierele de care dispune.
Problema tancurilor tinde să devină una de politică internă. Ministrul de Externe Annalena Baerbrock (membră a Partidului Verzilor) a spus recent că Germania nu va sta în calea statelor care vor să trimită tancuri Leopard 2 pe frontul ucrainean. Prompt, un purtător de cuvînt al cancelarului a sugerat că nu a fost luată nici o decizie în coaliție. Între timp,partidele din opoziția creștin-democrată, CDU și CSU, sugerează mai mult sau mai puțin deschis membrilor secundari ai coaliției de guvernare, verzii și liberalii, că, măcar în chestiunea înarmării Ucrainei, ar avea în ele un partener mult mai puțin ezitant.
În timp ce Olaf Scholz trage senin targa pe uscat, Rusia dă semnale că nu-și pierde nici aroganța, nici siguranța de sine. Pariul rusesc este că Occidentul, reprezentat și de Scholz printre alții, este prea speriat, prea comod sau prea cinic pentru a se ține de toate promisiunile privind apărarea ordinii de drept internaționale. Un semn în sensul acesta vine de la un senator rus care reacționează la un interviu oferit de președinta Moldovei publicației Politico Europe.
„Doamna Sandu este atît de indiferentă faţă de moldoveni şi atît de dependentă de Washington, de servitorii săi europeni, încît este gata să repete politica sinucigaşă a unor trădători de ţară din Ucraina vecină, precum Poroşenko şi Zelenski?!” Dl senator Andrei Klimov se referă în treacăt și la România, pe care o numește înapoiată.
Amenințarea implicită că Moldova ar putea avea soarta Ucrainei e evidentă și este suficientă pentru a înțelege de ce Rusia trebuie să piardă acest război. Ministrul de Externe lituanian nu comite nici o hiperbolă, ci vorbește despre o necesitate. Rusia trebuie să piardă acest război dacă națiunile europene nu vor conflict și mai aproape de granițele lor sau chiar pe teritoriile lor.
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate. Stabilitatea granițelor, comerțul internațional, prosperitatea întregii Europe se decide pe cîmpul de luptă ucrainean. În atari condiții, ezitările germane, fie ele motivate de pacifism sau de cinism, pun în discuție nu doar convingerile unor politicieni trecători, ci viitorul unor națiuni. Popoare care azi își doresc să nu depindă atît de mult de o putere economică ce se comportă ca un pitic politic amoral care își dorește din tot sufletul să trăiască în afara istoriei trecute și viitoare. Văzută din afară, Germania pierde războiul. Și pierderile astea se numără în fiecare metru de avans rusesc, în fiecare civil mort, în fiecare cetățean european care începe să se întrebe dacă n-ar trebui să se pregătească de amurg.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ