Ruble, dolari, euro și alte „arme” ale războiului economic dintre Rusia și lumea occidentală

6 aprilie 2022   PE CE LUME TRĂIM

Războiul din Ucraina a adus în atenție, din nou, moneda rusească. Rubla intrase de ceva timp într-un „con de umbră”, o uitare ușor de înțeles, dacă avem în vedere anvergura și structura economiei rusești. De fapt, Rusia conta pe plan global doar prin exporturile de materii prime energetice și prin vînzările de produse agricole, toate realizate pe piețe care se raportau la euro sau dolari.

Unde era rubla în toate aceste tranzacții? Nicăieri. Doar că războiul din Ucraina, care s-a extins și la nivel economic, a adus în „vîrtej” și rubla. Aplicarea sancțiunilor economice a avut ca efect o devalorizare accentuată a rublei în raport cu dolarul. Efectul a fost logic. Sancțiunile occidentale au blocat conturile din Occident ale companiilor rusești importante, ale oligarhilor ruși și ale băncii centrale. Banca Rusiei a luat trei măsuri pentru a încerca să mai salveze ce se putea salva. Prima decizie a fost să crească dobînda de politică monetară la 20%. A fost o hotărîre curajoasă, ruptă de politica Kremlinului, care a avut o logică economică, și anume să crească atractivitatea rublei. Să ne aducem aminte, de exemplu, că banca centrală a Turciei a fost influențată politic să scadă dobînda. Președintele Erdogan l-a schimbat din funcție, în anul 2019, pe guvernatorul băncii centrale pentru că nu a acceptat să scadă dobînda-cheie. Rezultatele de moment au fost dezastruoase, inflația a crescut exponențial, iar turcii s-au înghesuit să cumpere aur pentru a se refugia în fața creșterilor de prețuri.

A doua decizie a fost aceea de a tipări ruble. Chiar dacă o astfel de măsură inflamează inflația, este necesară pentru a avea pe piața internă masă monetară suficientă pentru cheltuieli curente. În fine, a treia decizie a fost aceea de a interveni pe piață pentru a apăra moneda rusească. Banca Rusiei a cheltuit 39 de miliarde de dolari din rezervele valutare pentru a „apăra” rubla în fața devalorizării.

Au fost măsuri disperate, care se iau în situația în care economia este izolată, iar rubla se prăbușește față de valută. Scăderea monedei locale afecta nivelul de trai al consumatorilor ruși, iar retragerea companiilor occidentale din Rusia, sub diversele ei forme (înghețarea investițiilor, retragerea de pe piață sau oprirea livrărilor de produse către piața rusească), a accentuat criza de valută și de mărfuri occidentale.

Într-o perioadă scurtă, a atras atenția revenirea rublei aproape de valoarea dinainte de războiul din Ucraina. Este o performanță înșelătoare. Măsurile luate de banca centrală nu au fost singurele și nu trebuie trecute cu vederea deciziile aproape disperate adoptate în Rusia.

Astfel, cetățenii ruși nu pot să retragă din bănci mai mult de 10.000 dolari pentru o perioadă de șase luni, iar băncilor li s-a interzis să mai vîndă valută. De asemenea, companiile exportatoare au fost obligate să transforme 80% din încasările în valută pe care le obțin din livrările în Occident în ruble. A fost un mod de a „naționaliza” valuta, folosit și de România în anul 1991, atunci cînd rezerva valutară a țării era foarte aproape de zero. Naționalizarea valutei s-a făcut în sensul obligării companiilor să vîndă statului valuta pe care o aveau în conturi contra monedei locale, lei, la un curs dictat de stat, și a fost o măsură prin care s-a salvat pentru o perioadă economia, dar au fost sacrificate companiile exportatoare.

La fel s-a întîmplat acum în Rusia. Firmele au fost obligate să schimbe valuta în ruble, tocmai pentru a oferi statului rus valuta pe care nu o mai poate obține de pe piața internațională. În același timp, Rusia a încercat să oblige statele europene să plătească materiile prime energetice în ruble. A fost o mișcare făcută cu scopul de a susține moneda rusească, pe care statele europene au respins-o bazîndu-se pe prevederile contractuale care prevăd plata în euro sau în dolari.

În acest moment, statele europene rămîn pe poziție, și anume refuză plata gazului natural în ruble, chiar și în fața amenințării Rusiei că va opri sau va reduce livrările de gaz.

Șantajul Rusiei este mai degrabă un gest al disperării. Ce logică ar avea Federația Rusă să oprească livrarea de gaze atît timp cît sumele încasate, chiar și cele în euro sau dolari, sînt esențiale pentru bugetul Federației Ruse și pentru utilizarea banilor încasați pentru cheltuielile curente sau cele de război? Estimările arată că Rusia încasează aproximativ 600 de milioane de euro pe zi doar din Uniunea Europeană în contul materiilor prime energetice furnizate.

În același timp, Uniunea Europeană vrea să își reducă dependența de importul de gaz din Rusia. Pentru unele state membre este un proces complicat, pentru că ar trebui să găsească rapid surse noi de furnizare a gazului, dar alte state europene, precum țările baltice, au anunțat că vor renunța complet la importul de gaz din Rusia.

Revenirea rublei a fost conjuncturală. Fundamentele economice nu susțin creșterea monedei rusești. Cu o economie tot mai închisă, cu o inflație mare, cu o scădere economică record, Rusia nu își poate salva nici rubla, nici nivelul de trai al cetățenilor. Dar, pentru Vladimir Putin, aceste lucruri contează foarte puțin. Cel mai important este visul lui Putin de refacere a imperiului. 

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: adevarul.ro / Shutterstock

Mai multe