România şi coincidenţele
Viaţa lui Liviu Dragnea este o serie de coincidenţe absolut incredibile. S-a întîmplat ca omul să călătorească în Brazilia de vreo nouă ori, în ultimii șapte ani, în exact aceeaşi perioadă cu unul dintre administratorii de la TelDrum. Administrator care, bineînţeles, zice că după facultate (perioadă în care a cîntat în aceeaşi trupă cu liderul PSD) l-a mai văzut pe Dragnea doar la televizor.
TelDrum a vîndut firmei fiului lui Dragnea furaje de 11 milioane de euro. A girat patru credite pentru aceeaşi firmă, în valoare de aproape patru milioane, şi a cumpărat de peste patru milioane produse de la firma fiului lui Dragnea. Coincidenţe similare şi superbănoase s-au întîmplat la acordarea de contracte cu statul firmelor altor oameni cu care Dragnea se întîlnea „accidental“ în Brazilia sau cu care avusese legături de afaceri. De cinci ori s-a întîmplat ca omul să călătorească împreună cu o fostă angajată a lui Ghiţă în acelaşi loc – Brazilia.
Întîmplător, desigur, Liviu Dragnea a sfîrşit în a fi în grupul parlamentar de prietenie cu Brazilia.
Politica românească este plină de astfel de coincidenţe. Numirea ca vicepreşedinte ASF a fostului soţ al Olguţei Vasilescu, cu un salariu de 13.000 de euro pe lună, explozia de contracte cu statul în cazul firmei la care era angajată soţia domnului Tudose după ce acesta devine ministru sînt aberaţii statistice.
La fel, şi alegerea rudelor politicienilor români în Parlament – naţio-nal sau european – şi cîştigarea prin „concurs“ sau numirea directă a unor poziţii foarte bănoase sau foarte influente atît în interiorul administraţiei publice, cît şi în privat sînt toate dovezi ale unui noroc extraordinar care pare să îl urmărească pe politicianul român la putere şi pe prietenii acestuia.
Coincidenţe sînt, desigur, şi chemările la DNA ale politicienilor de vîrf în momentul în care există o nevoie de a-i decredibiliza. Acestea sînt la fel de extraordinare ca invitarea în mod constant la televiziunile lui Ghiţă şi Voiculescu a unor mari „experţi“ condamnaţi pentru infracţiuni dezvăluite de DNA.
Averile extraordinare ale lui Ghiţă, Voiculescu, Oprea, Şova, Berceanu, Băsescu, Udrea, Cocoş, Videanu, Tăriceanu, Dragnea, Mazăre, Hrebenciuc, Vanghelie, Blaga, Năstase, Vâlcov, Pandele, Ponta şi ale familiilor lor, desigur, nu au legătură cu corupţia politicianului român, ci sînt şi ele coincidenţe fericite.
Primirea unor contracte incredibil de generoase cu statul, urmate sau precedate de legături de afaceri cu diverşi miniştri sau cu rude ale acestora, este un semn că divinitatea îi iubeşte pe prietenii acestora. La fel de „accidentală“ este şi proporţia îngrozitor de mare a foştilor şi a actualilor miniştri PSD care au făcut cursuri sau facultăţi la „academiile“ SRI-ului şi ale lui Oprea.
Definiţia coincidenţelor fericite ar trebui să fie împărţită în două – coincidenţe din lumea politică şi restul. Coincidenţele nefericite… şi ele ar trebui să aibă subdiviziuni clare care să reflecte chemările la DNA şi plagiatele liderilor noştri politici.
Ca să fiu un pic mai clar, avem nevoie cumva să separăm corupţia de coincidenţă. Aşa cum ar trebui să separăm poezia de chestiile alea de coşmar scrise de doamna Firea, logica discursului de domnul Daea şi bunul simţ de Ciuvică, de Chirieac şi de alte goarne de aceeaşi speţă.