Reîncarnarea

Pentru a limita influenţa liderului religios Dalai Lama în regiunea Tibet, în vederea consolidării propriei dominaţii, Guvernul chinez a adoptat o serie de măsuri, dintre care cea mai recentă priveşte reîncarnările: "Aşa-numitele reîncarnări ale lui Buddha cel viu, produse fără aprobarea guvernamentală, sînt ilegale şi nule". Ordinul intră în vigoare pe 1 septembrie şi după afirmaţia citată mai cuprinde 14 capitole emise de Administraţia de Stat pentru problemele religioase în "aşteptarea" decesului lui Dalai Lama cel viu (Tenzin Gyatso), călugărul în vîrstă de 72 de ani, trăind acum în exil, recunoscut şi respectat ca atare (Premiul Nobel pentru Pace în 1989). Ordinul guvernamental vrea să evite şi repetarea situaţiei penibile din 1995, cînd în urma unor căutări minuţioase în Tibet a fost identificat cel de-al 11-lea Panchen Lama, nerecunoscut de Beijing. Băiatul a fot întîi arestat şi pe urmă a dispărut, iar un lider comunist de prim rang a prezidat la Lhasa alegerea altui Panchen Lama. Lama reîncarnaţi se numesc tulku, conduc comunităţile religioase şi supraveghează instrucţia călugărilor, ceea ce le asigură influenţa asupra vieţii religioase din regiunea munţilor Himalaya. Căutarea lui Buddha reîncarnat este un proces misterios: sînt implicate indicii lăsate de cei decedaţi şi viziuni ale celor care trăiesc. Este pentru prima oară cînd Guvernul vrea să înlocuiască printr-o decizie a sa acest ritual, încercînd astfel să pună capăt unui sistem datînd - se pare - din secolul al XII-lea. Liderul actual al lumii tibetane trăieşte în exil: este cel de-al 14-lea Dalai Lama şi a fost identificat de călugării veniţi în satul său, apoi a fost adus la Lhasa unde a fost instruit. A fost întronat la vîrsta de 15 ani, în 1950, într-o epocă foarte tulbure, cînd existau planuri precise de a aduce oficial provincia sub control central. Formal, locuitori ai unei regiuni autonome a Chinei, tibetanii se consideră independenţi şi activitatea non-violentă a actualului Dalai Lama contribuie mult la popularitatea mondială a cauzei lor şi la timiditatea autorităţilor centrale în faţa unor decizii violente. Asistăm la o încercare de a pune capăt acestei tensiuni: China comunistă poate suporta capitalismul, nu şi alegerea lui Dalai Lama. (M. B.)