Recoltă bună – veste proastă

26 februarie 2014   PE CE LUME TRĂIM

Eu socot că România este astăzi o forţă agricolă de nivel regional, cu tendinţa de a creşte spre nivelul mare al ligii europene. Suficient de mulţi români mai cred încă în reportajele care descriu agricultura românească drept bazîndu-se pe cei mulţi care îşi ară pogonul cu plugul tras de cai. Era cam aşa, acum 10-15 ani. Între timp, s-a ajuns la recolte impresionante, la ferme de zeci de mii de hectare utilate muc şi sfîrc, cu tot ce e mai nou de pe la New Holland sau John Deere. De cîţiva ani încoace, dacă plouă suficient şi la timp, PIB-ul creşte şi înregistrăm, ca ţară, medii anuale de creştere economică peste cele europene, pe baza încasărilor agricole. Vestea proastă este că, la limită, putem afirma că România înregistrează performanţă doar cînd vrea Dumnezeu (recoltele nefiind previzibile întrutotul). Vestea bună este că ar trebui să-i vedem, în sfîrşit, pe fermieri ca pe nişte furnizori de prosperitate pentru noi toţi. Indiscutabil, la asta a contribuit şi aderarea la Uniunea Europeană şi a sa politică agricolă comună. Subvenţiile pe hectar (aşa mici cum au pornit) sau restul programelor de dezvoltare rurală (chiar nefolosite la maximum) au reuşit să împingă înainte agricultura românească.

De ce, atunci, la intervale regulate de timp, mai vedem prin presă Jelania Naţională a Agricultorului Năpăstuit? De ce nu prea asistăm la nici o reducere de preţ la raft, în magazine? S-a produs, e drept, ieftinirea pîinii, în urma unei reduceri guvernamentale la TVA. În rest, indiferent de anul agricol (bun sau prost), mîncarea nu dă semne de ieftinire. Laptele, salamul, uleiul, cartoful îşi păstrează preţuri mari la raft, deşi se pare că, anul trecut, România ar fi fost cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE, pe locul doi la porumb şi cu recoltă record la cartofi. Tot căutînd explicaţii, întrebînd în dreapta şi în stînga, am auzit des cum că fermierii sînt obligaţi să vîndă la preţuri mici, dacă recolta e bună, dar negustorii păstrează preţul mare la raft, storcînd un profit mai mare. Nu prea am crezut, o vreme, ipoteza asta de lucru. Prea îmi semăna a „bunul ţăran spetindu-se pentru mai nimic, şi răul de negustor care jupoaie clientul“. De curînd, însă, am aflat de intenţia reintroducerii aşa-numitelor „certificate de depozit“ pentru fermieri. Numitele acte ar fi un soi de hîrtie la mînă, care atestă faptul că producătorul Vasile Ion are cantitatea de X tone de grîu, în valoare de aproximativ Y mii de lei, în silozul Z. M-am înfiorat. În mod normal, pe o piaţă logică, aşa ceva nu s-ar putea închipui. Un asemenea act, menit a asigura, poate, un credit bancar pentru următorul an agricol, s-ar chema la Chicago contract futures, adică vînzarea în avans a recoltei, la un preţ stabilit de jocul cererii şi ofertei, nu de un „certificator autorizat“.

O asemenea soluţie pur administrativă este, cu certitudine, doar o variantă de avarie. Ceea ce înseamnă că piaţa agricolă românească este semifuncţională, incomplet maturizată. Adică, pe circuitul fermier – procesator – negustor – consumator, primii sînt veriga slabă în poziţia de negociere cu mult mai puternicele şi agresivele lanţuri de supermarket-uri, cu prezenţă regională sau continentală. Despre procesatori, ce să zic? Încă ne bucurăm să vindem multă materie primă iar produsele cu valoare adaugată mai mare (aflate mai sus în lanţul trofic comercial) au un oarecare handicap la capitolul dezvoltare. Astfel, acoperiţi de proceduri, cu mai multă experienţă globală într-ale negocierii şi cu multe (din ce în ce mai multe) magazine, corporaţiile negustoreşti majore folosesc slăbiciunea furnizorilor şi îşi cresc profiturile.  

Prin alte părţi europene, fermierii s-au asociat zdravăn şi şi-au apărat poziţiile cu cerbicie. Comisarii pentru agricultură au tot încurajat această tendinţă. Pre la noi prin ţară, mai e ceva pînă la o asemenea uniune întru apărarea intereselor fermiereşti. Sînt însă convins că va veni. Nu au de ales. Va însemna asta preţuri mai mici la raft? Nu neapărat. Ar mai fi nevoie şi de Consiliul Concurenţei, în ecuaţie.  

Las pe săptămîna viitoare continuarea demonstraţiei. Nu voi demoniza Negustorul şi sanctifica Producătorul. Promit.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR. 

Mai multe