Război și corupție
În așteptarea presupusei ofensive rusești de primăvară sau a unei tentative ucrainene de deblocare a frontului a trecut mai puțin observat scandalul de corupție care zguduie administrația de la Kiev. Pe scurt, mai mulți oficiali însărcinați cu aprovizionarea armatei au fost demiși după ce autoritățile i-au acuzat că au umflat prețurile achizițiilor pentru efortul de război. S-a speculat intens și în legătură cu schimbarea ministrului Apărării, Oleksi Reznikov. Zvonurile au fost ulterior infirmate, însă poziția lui Reznikov este, evident, slăbită, iar dacă speculațiile se vor confirma totuși, Ucraina poate să contabilizeze liniștită un autogol.
Descinderile autorităților nu s-au limitat însă doar în zona Ministerului Apărării. Șefi ai fiscului sau ai Vămii au rămas peste noapte fără funcții și își vor petrece următoarea perioadă răspunzînd unor întrebări nu tocmai confortabile despre activitatea și, în unele cazuri, despre averea lor.
„Dăm o lovitură dușmanului din interior”, a precizat ritos Vasil Maliuk, șeful SBU, serviciul de securitate ucrainean. Ca și în România și în mai tot estul european, genul ăsta de personaje sînt foarte importante, iar cuvîntul lor are o relevanță semnificativă în arena publică. Diferența e că nu peste tot e război.
Că e corupție în Ucraina nu e neapărat vreo revelație. Că războiul aduce cu sine și tentația profitului personal e, la fel de clar, o tradiție veche de cînd lumea. De ce însă tocmai acum?
O primă explicație este că ucrainenii se tem. De oboseala Occidentului care continuă să furnizeze ajutoare civile și militare în cantități uriașe și de enervările propriei populații care nu poate să nu remarce cum membri ai administrației se îmbogățesc pe fundal de discursuri patriotice și știri de pe front.
Deocamdată, la nivel internațional, lipsesc afirmații ferme, dar cine ascultă atent poate auzi mici zgomote de nemulțumire. Ajunge să întrebați ONG-urile implicate în Ucraina și veți auzi tot felul de povești deloc plăcute referitoare la gaura neagră în care dispar ajutoare ce ar trebui să ajungă la populația rămasă fără curent, provizii medicale sau adăpost în urma bombardamentelor.
Apoi, schimbările politice din Occident riscă să slăbească entuziasmul pentru o victorie ucraineană. Deja în Statele Unite, dinspre republicanii care domină Camera Reprezentanților vin cereri pentru mai multă transparență și chiar, pe alocuri, opoziție la continuarea sprijinului militar american E adevărat, suporterii unei întoarceri la 180 de grade față de Ucraina, deși gălăgioși, sînt puțini. Însă argumentul corupției de la Kiev e unul puternic. Iar precedentele Irak și Afganistan, unde miliarde de dolari au dispărut nu se știe unde, sînt încă suficient de aproape în memoria publică cît să afecteze și evenimentele curente.
Nu e întîmplător că proaspăt descoperitul entuziasm anticorupție al administrației Zelenski a debutat aproape în paralel cu o vizită a Ursulei von der Leyen la Kiev. Însoțiță de 15 comisari, von der Leyen, șefa executivului european, a anunțat un nou pachet de ajutor în valoare de 450 de milioane de euro. În total, contribuția financiară promisă de europeni Ucrainei ajunge astfel undeva în jurul sumei de 50 de miliarde de euro. Pentru comparație, întreg Programul Național de Redresare și Reziliență al României e sub 30 de miliarde și se desfășoară pe parcursul mai multor ani.
Uniunea Europeană încearcă de mulți ani să limiteze corupția din Ucraina. Eforturile acestea au trecut în plan secund în fața grozăviei declanșate pe 24 februarie 2022. Însă pe măsură ce munții de bani devin tot mai mari, apar evident și întrebările privind destinația lor. Ucraina deține și statutul de candidat la admiterea în Uniunea Europeană. Cîtă vreme privește continentul de peste gard, birocrații de la Bruxelles au o șansă să îndrepte lucruri care altfel nu ar fi fost niciodată reparate. Din punctul acesta de vedere, exemplele României și Bulgariei sînt foarte relevante. Uniunea Europeană era mult mai influentă în afacerile interne ale celor două înainte de aderare, aplicînd politica morcovului și a biciului, decît azi cînd, dispunînd de toate drepturile conferite statelor membre, cele două pot ignora senin enervările Bruxelles-ului. Ca să constatați asta, ajunge să vă uitați atent la dulcea letargie în care își duc existența instituții ca Agenția Națională de Integritate sau DNA.
În poza mare, contrastul e simplu: Ucraina este victima unei agresiuni oribile din partea Rusiei. Cînd privim însă la detalii, vedem că apar și nuanțe de gri. Sigur, nimeni nu poate aștepta o transformare peste noapte a unei țări care s-a inventat pe nuanțe post-sovietice de gri, însă pericolul pentru ucraineni este real. Un viitor cu prieteni sceptici nu e posibil.
Pe de altă parte, faptul că se poate discuta despre corupție în mod deschis, se pot admite greșeli sau ratări marchează o diferență uriașă față de Rusia vecină, unde oricine îndrăznește să observe că regimul nu funcționează tocmai bine sfîrșește în închisoare, în mormînt sau dispărut în neant.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ