Proliferări

Una dintre mai vechile tendințe ale limbii române face ca anumite verbe împrumutate să înceapă să fie construite cu un pronume reflexiv cu rol de simplă componentă lexicală, fără valoare sintactică propriu-zisă. Factorul determinant al inovației este de obicei analogia cu alte verbe.

Vebul a prolifera, împrumut din franceză (fr. proliférer) nu este tocmai nou în limba română: reperul oficial este înregistrarea sa în Dicționarul de neologisme al lui Florin Marcu și Constant Maneca, în ediția a II-a, din 1968, dar textele digitalizate din diferite biblioteci virtuale ne ajută să îl găsim atestat mult mai devreme. De exemplu, cuvîntul apare de mai multe ori în Cursul de anatomie patologică generală al lui Victor Babeș, din 1890: „nouă formațiune care proliferează” (p. 92), „țesutul conjunctiv proliferează” (p. 100) etc. Din limbajul medical, termenul a pătruns treptat în registrul livresc al limbii standard, mai ales în utilizări figurate: „metaforele proliferează haotic” (Gazeta literară, 23 aprilie 1959). Sensurile de strictă specialitate și cele extinse prin uz, înregistrate în dicționare, corespund utilizării verbului ca intranzitiv, fără pronume reflexiv. În DEX, a prolifera este definit în legătură cu celulele – „a se înmulți (în mod anormal) prin diviziune” –, cu organismele – „a se reproduce, a procrea” – și, în accepția figurată, ca „a se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv)”. Subiectul verbului este de obicei plural, colectiv sau abstract, presupunînd deci o mulțime inițială, care sporește brusc și masiv. Sensului biologic inițial i s-a atașat o conotație negativă: înmulțirea scăpată de sub control e îngrijorătoare, amenințătoare. Etimonul francez nu e foarte vechi: atestat la 1859, proliférer este considerat ca provenind din adjectivul prolifère („prolific”), compus savant din rădăcina latinească proli- (din proles, „descendenți”) și elementul de compunere preluat tot din latină -fère (rom. -fer, „purtător de”). Nominalul francez prolifération a fost preluat în engleză, unde prin derivare regresivă a produs verbul to proliferate.

Unele dintre utilizările actuale ale verbului sînt perfect adecvate, menținînd construcția sintactică și confirmînd în general conotația negativă: „propaganda și datele distorsionate proliferează în mediul online” (etwinning.net), „traficul cu telefoane mobile proliferează în penitenciare” (psnews.ro), „coronavirusul proliferează în Germania” (ziarulromanesc.de), „peste tot, reclamele care promit cîștiguri ușoare proliferează” (hotnews.ro) etc.

Alte utilizări sînt însă deviante, uneori într-un mod surprinzător. Verbul devine uneori tranzitiv (cu sensul „a face să prolifereze”): „oamenii de afaceri puternici care proliferează corupţia” (adevarul.ro). Cea mai răspîndită deviere privește construcția verbului cu reflexivul se: element lexical, cu o sugestie semantică de participare intensă la acțiune (reflexivul dinamic, cum era numit în unele gramatici uzul standard al lui a se gîndi sau cel nonstandard din a se rîde), eventual cu o valoare eventivă, de transformare (ca în a se îngălbeni). Există așadar forma nonstandard a se prolifera, apărută foarte probabil prin analogie cu sinonimul parțial a se înmulți. Construcția deviantă se poate găsi pe site-uri oficiale – „discursul instigator la ură se proliferează într-un ritm alarmant” (mae.ro), „scara largă la care se proliferează acest fenomen” (mai.gov.ro) –, pe site-uri informative – „microbi care se proliferează în mod natural” (mediafax.ro); „infracţiunile legate de acest aspect se proliferează proporţional” (juridice.ro) –, precum și în contexte mai puțin formale: „fraierii nu mor, ba chiar se proliferează” (hotnews.ro). Într-un document european tradus în română (Rezoluția Parlamentului European din 17 septembrie 2020 referitoare la penuria de medicamente) se poate observa cum construcției neadmise de normă – „se proliferează bolile” – îi corespund în engleză are spreading, iar în franceză și în italiană verbe construite cu reflexiv: se propagent, respectiv si stanno diffondendo.

Cele mai ciudate sînt contextele în care verbul construit cu se pare să se confunde cu alte verbe asemănătoare ca formă. Construcția deviantă se apropie de contextele verbului a profera („a rosti injurii, amenințări etc.”), folosit la pasivul reflexiv: „se proliferează injurii pe care nu le auzi nici pe maidan” (cdep.ro), „De ce se proliferează asemenea minciuni” (ziuadevest.ro); nu e totuși exclusă simpla echivalare cu a prolifera. Mai vizibilă și imposibil de justificat este confuzia cu verbul a se profila („a se contura”): „În faţa furtunii economice de proporţii care se proliferează la orizont” (economica.net), „astfel, se proliferează Culmea Bratocea cu Vîrful Ciucaş (1956 m), Culmea Zăganu cu Vîrful Gropşoarele (1883)” (evaleateleajenului.ro), „devenind ceea ce se proliferează a fi «oraşe competitive»” (um.ase.ro).

Poate că influența engleză va ajuta în acest caz: existența verbului proliferate ar putea stăvili în română extinderea construcției nemotivate cu se, chiar atunci cînd tot mai puțini vorbitori se vor mai raporta la etimonul francez proliférer, intranzitiv și fără reflexiv.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).