Progresism vs conservatorism, încă o provocare a anului 2023

Se întîmplă de sărbători ca vizitele prietenești să se transforme în serioase arene de dezbateri. Așa mi s-a întîmplat și anul acesta. Totul a plecat de la o reclamă la o cunoscută marcă de gumă de mestecat, care rulează pe televiziunile românești. În spotul publicitar difuzat în România, două tinere aflate într-un automobil, una la volan, cealaltă în dreapta șoferiței, par, în primele cadre, un pic distante. Dar o melodie antrenantă care se aude în aparatul radio, volumul dat mai tare și o pastilă de gumă de mestecat le schimbă total starea de spirit, cele două devin dintr-odată energice, vesele, schițează cîteva mișcări de dans, în ritmul muzicii, în scaunele mașinii. Aici se oprește clipul difuzat pe televiziunile locale. Intrigant de scurt, părea o găselniță publicitară care să te provoace să-l revezi. Numai că un musafir de-al meu, scormonitor, a căutat și a găsit pe Internet continuarea. Acolo, cele două tinere încheie momentul de exuberanță, dat de guma de mestecat și de melodie, cu un sărut. 

A fost suficient ca invitații mei să fie apoi acaparați de vii discuții în contradictoriu. Au fost argumente de o parte și de alta, dar dincolo de șmecheria difuzării parțiale a reclamei (toți oaspeții au căzut de acord că, de fapt, încearcă să vîndă două lucruri dintr-un foc: marfa și o relație deschisă între două persoane de același sex), tema esențială este cea a progresismului vs conservatorism. De altfel, este un subiect care va continua să fie prezent în spațiul public, mai pregnant în societățile occidentale, în anul 2023. 

Adevărul este că sînt deja cîțiva ani de cînd în lume și-au făcut loc un nou curent, progresismul, pe care unii îl numesc și neomarxism, și replica lui, bineînțeles, manifestată sub forma unei viziuni conservatoare. De altfel, divergențele pe cele două teme s-au coagulat repede în societățile democratice și au avut reverberații pe scena politică, socială, economică și, firește, în plan legislativ. 

Există cîteva repere ale modului în care se manifestă progresismul și, respectiv, conservatorismul. Dacă ar fi să fac un inventar rapid aș spune că progresiștii așteaptă mai multe soluții de la stat, sînt susținători ai pactului verde și cred că schimbările climatice pun în pericol viitorul omenirii, așadar sînt ecologiști, sînt deschiși către legalizarea drogurilor ușoare, susțin reglarea pieței muncii prin salariul minim sau prin plafonarea prețurilor, sînt suporteri ai unei politici deschise de imigrație și, evident, susțin legalizarea relațiilor LGBT. 

Invers, conservatorii sînt neîncrezători în soluțiile ecologiste, devin tot mai naționaliști, din punct de vedere economic, sînt vehement împotriva unei legislații care legalizează relațiile între persoane de același sex, susțin, în principiu, liberalismul economic manifestat în special prin conceptul „prin noi înșine”, nu sînt de acord cu deschiderea granițelor către imigranți și pot ajunge chiar eurosceptici. 

În ultimă instanță, este vorba despre rolul statului în economie și societate. În realitate, termenii de progresist și conservator sînt doar niște etichete, niște cochilii ideologice, în care, însă, nu încap în totalitate nici oamenii politici și nici susținătorii acestora. Este interesant că partidele clasice s-au adaptat destul de repede la noua falie din societate, preluînd o bună parte din temele de dispută. 

Dar trebuie remarcat că nu există nici în România, nici în alte state partide care să se cupleze sută la sută la temele progresiste sau conservatoare. La fel se întîmplă și printre suporterii unui curent sau altuia. În practică, se pot întîlni politicieni sau simpli cetățeni care sînt sceptici față de ambițiile de mediu ale Uniunii Europene, dar susțin, de exemplu, o politică a imigrației lejeră. Sau sînt cetățeni care doresc plafonarea pe scară largă a prețurilor mărfurilor, dar, în același timp, sînt adepții naționalismului economic. Adică împrumută cîte ceva din ambele curente ideologice.

Este clar că în sfera politicii, la nivelul cetățeanului și cu atît mai puțin în economie, ideile neomarxiste și cele conservatoare nu sînt structurate, dimpotrivă, sînt împrăștiate, sînt folosite amestecat de către politicieni, în mod speculativ. La fel se întîmplă și în opinia publică, puțini cetățeni se situează sută la sută de o parte sau de alta, iar aceștia pot fi considerați de-a dreptul în zonele extreme. Este un război al etichetelor, nu al conținutului. Pe acest fond, săgețile acuzatoare, confruntările de idei și ostilizarea taberelor sînt la ele acasă. 

În economie, progresismul și conservatorismul se declină în feluri diferite. În funcție de tabăra în care se află, politicienii sau publicul vor susține creșterea restricțiilor economice cu scopul de a proteja mediul, vor fi globaliști sau naționaliști, vor încuraja creșterea aparatului de stat sau vor căuta soluții pentru creșterea guvernanței corporative și, în fine, vor intensifica sau vor slăbi acordarea ajutoarelor de stat. Toate acestea vor fi teme esențiale în anul 2023, iar abordarea lor politică și ideologică va înăspri și mai mult tensiunile care există deja în societate în jurul curentelor progresiste și conservatoare.

Într-o analiză realizată recent, economistul, filosoful și scriitorul francez Jacques Attali trece în revistă incertitudinile anului 2023. În varianta pozitivă, lucrurile ar trebui să evolueze în felul următor: armata ucraineană cîștigă războiul împotriva Rusiei, inflația scade la nivel european, motorul franco-german propune un plan de reconstrucție a Europei de Est, la nivel european se conștientizează situația de sobrietate energetică din următorii ani și marile companii petroliere încep să se transforme în producători de energie regenerabilă. 

Desigur, scenariile par astăzi prea optimiste. Dar un lucru este sigur, spune Attali. Toți sîntem implicați în procesul de schimbare în calitate de cetățeni, de consumatori, de producători sau, de exemplu, de oameni care economisesc bani. Nimeni nu ar trebui să creadă că este doar un simplu spectator la schimbarea istoriei.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: wikimedia commons