Procente

L a începutul anilor '80, succesorii lui Mao ştiau precis: "Mao - 70% de bine, 30% de rău". Adică, dintr-o sută de oameni ucişi, 70 şi-au meritat soarta, iar 30 ar mai fi putut trăi. Dintr-o sută de lozinci, indicaţii, chemări, 70 erau bune, 30 - nu. Nu a explicat nimeni cum s-a ajuns la acest rezultat în procente, dar Revoluţia culturală, de la a cărei declanşare se împlinesc acum 40 de ani, intră probabil în cadrul procentelor de bine, pentru că de atunci pînă azi nici unul dintre oficialii Partidului Comunist Chinez nu s-a învrednicit să producă o analiză mai aplicată. "Refuzul constant al autorităţilor de a se supune unui efort al memoriei dedicat acestui tragic episod care a făcut sute de mii de morţi (dacă nu milioane), se explică simplu: revenirea la acea perioadă ar risca să delegitimeze partidul şi chiar regimul. (...) Un purtător de cuvînt al Ministerului Afacerilor Externe a reiterat linia oficială Ťau fost zece ani - 1966-1976 - catastrofali». Dar acest răspuns n-a apărut în presa chineză, cenzura a interzis chiar şi folosirea expresiei Ťrevoluţie culturală»". (Le Monde, 18 mai 2006) Această politică a dat rezultate, generaţiile noi sînt indiferente la evocări: tinerii n-au asistat la imensele mitinguri în care elevii îşi umileau profesorii, la felul cum gloata Gărzilor Roşii a ucis, pe parcursul a două săptămîni - ascultînd de îndemnul lui Mao "fiţi violenţi!" - 2.000 de oameni. "Viaţa oamenilor din mediul urban a fost profund marcată. Şcolile şi universităţile au fost închise. Oamenii instruiţi au fost forţaţi să părăsească oraşele şi să muncească în agricultură. Membrii aceleiaşi familii se turnau unii pe alţii. Mulţi dintre cei în vîrstă de 50 de ani aparţin "generaţiei pierdute", cariera şi educaţia lor au fost pentru totdeauna vătămate de Revoluţia Culturală." (The Economist, 20 mai 2006) Întrebaţi de reporterii străini ce li s-a spus despre acele timpuri, tinerii de azi ori nu ştiu nimic, ori poate numai spun că nu ştiu nimic, interesaţi fiind de viitorul capitalismului condus de Partidul Comunist.