Problema Fidesz şi consecinţele ei în România

După promulgarea legii prin care Universitatea Central-Europeană de la Budapesta ar urma să fie desfiinţată, Comisia Europeană a amenințat că va lansa o procedură de încălcare a legislaţiei europene de către Ungaria. De asemenea, Partidul Popular European (PPE) ar putea să  ia în discuţie o îndepărtare de Fidesz, partidul lui Viktor Orbán. Consecinţele asupra României ar putea fi mai puternice şi mai rapide decît ne imaginăm. Dar să rămînem, deocamdată, la Ungaria.

Săptămîna trecută, istoricul britanic Timothy Garton Ash, laureat al Premiului Carol cel Mare pentru anul 2017, care răsplăteşte în fiecare an o personalitate care apără ideea europeană,  a lansat un mesaj tranşant în publicaţii precum La Repubblica din Italia sau The Guardian din Marea Britanie. 

„Cunoaștem prețul tăcerii. Și acestei tăceri trebuie să-i punem capăt. În caz contrar, declarațiile constante de fidelitate față de anumite valori universale, din partea grupului Partidului Popular European (PPE), nu vor avea nici măcar valoarea bucății de hîrtie pe care sînt scrise.

Ungaria este renumită pentru salamul său. Iar Orbán este un maestru al tacticii salamului. Termenul provine de la liderul stalinist ungar Mátyás Rákosi, care spunea în anii 1940 că va tăia partidele non-comuniste «precum feliile de salam». Acum, anticomunistul Orbán feliază democrația liberală. Și taie fiecare felie atît de subțire încît partenerii săi europeni nu cred că acesta chiar este un motiv pentru a face prea mare gălăgie.

Puteți urmări online cum Jean-Claude Juncker, arătînd ca un om care tocmai s a bucurat de un prînz bun, așteaptă să-i primească pe șefii de guvern la sum­mit-ul UE din Letonia, în 2015. «Vine dictatorul», glumește el înainte de a-l saluta jovial pe Orbán: «Dictatorule!» Ce fel de exemplu este acesta pentru tinerii europeni?

L-aș întreba pe prim-ministrul spaniol Rajoy: oare ați uitat  cum sună fascismul? Și pe prim-ministrul irlandez, Enda Kenny: chiar credeți că ar trebui să vă fie atît de indiferentă soarta unei țări de «departe și despre care noi nu știm nimic»? Pe Grzegorz Schetyna, liderul Platformei Civice din Polonia: cum puteți lupta cu orbánismul în Polonia, în timp ce îmbrățișați acest partid în propria grupare europeană?

Și pe bavarezul Horst Seehofer, liderul Uniunii Creștin Sociale:  chiar vreți cu adevărat să fiți văzut ca idiotul util al orbánismului? Și pe Angela Merkel: nu cumva acest om este reprezentativ pentru tot ceea ce vă stă împotrivă?“, scria istoricul britanic. Mesajul său este clar: partidul lui Orbán nu trebuie să mai facă parte din familia politică a creştin-democraţiei – familia politică moştenitoare, de altfel, a ideii părinţilor fondatori ai Uniunii Europene.

Pragmatic vorbind, decizia excluderii Fidesz nu este tocmai simplă. Fidesz este un partid de guvernămînt, iar în Parlamentul European asigură 11 dintre cele 2014 locuri deţinute de grupul creştin-democrat, altfel cel mai numeros din adunarea legislativă europeană. Este adevărat că PPE poate supravieţui, politic vorbind, şi fără voturile Fidesz. Iar mesajul care ar însoţi o eventuală excludere a aripii maghiare ar fi foarte clar: în familia creştin-democrată europeană nu e loc pentru promotorii iliberalismului.

Va fi însă acest mesaj receptat corect în rîndurile alegătorilor de centru-dreapta, în condiţiile creşterii apetenţei pentru soluţiile naţionaliste şi izolaţioniste? Chiar partidele de centru-dreapta au făcut, în ultimii ani, numeroase concesii de discurs şi comportament politic în direcţia extremei drepte, gîndind că astfel vor putea stopa hemoragia de voturi. Nu cumva Fidesz va reuşi să joace, în mod inteligent, cartea autovictimizării?

Apoi, situaţia e delicată și din alt punct de vedere: scoţînd în afară partidul lui Orbán, PPE ar recunoaşte, de fapt, că morbul antieuropenismului l-a afectat din interior. Deci PPE are o problemă cu ideea europeană – să nu uităm, vorbim de familia creştin-democrată a părinţilor fondatori. Şi aici intervine elementul direct legat de situaţia României.

Cele două mari grupuri politice din Parlamentul European, PPE şi Grupul Socialiştilor şi Democraţilor (S&D), sînt cele mai profund legate de ideea europeană. Membri influenţi ai celor două formaţiuni sînt solidari atunci cînd vine vorba despre apărarea valorilor europene.

Şi de aici vine problema României. Nu este exclus ca, în schimbul unui mesaj puternic, aşa cum ar fi îndepărtarea Fidesz, socialiştii europeni să fie convinşi să dea şi ei ceva la schimb. Iar aici PSD, partidul de guvernămînt din România, cu accentele sale iliberale, populiste şi cu discursul său antijustiţie, ar putea să reprezinte preţul. În definitiv, PSD-ul român este pe atît de social-democrat, în comportament şi valori, pe cît este Fidesz de creştin-democrat.

Social-democraţii români ar avea toate motivele să fie foarte atenţi în perioada următoare. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.