Primul rînd în poza de grup

„Aţi avut la dispoziţie comemorarea eliberării Auschwitz-ului şi lansarea Airbus-ului minune. Evenimente mari, cu ritual şi ceremonie. Nu am văzut pe nicăieri comisarii. Ei sînt mereu în rîndul doi, trei. Cum vreţi să fie Europa «creată» la nivel simbolic, vizual, dacă oficialii ei sînt mereu în spate?“ Întrebarea, adresată de directorul mare de la Euronews, era logică, aşa că am ciulit cu toţii urechile. Era prin 2005 şi în sală erau numai directori din televiziunile publice ale statelor membre. Omul de la Consiliu, de la Protocol şi Relaţii cu Media răspunde, uşor amărît (citat din memorie): „dacă dvs. vă închipuiţi că am vreo şansă în faţa protocoalelor şefilor de stat sau de guvern, vă înşelaţi amarnic. Credeţi că Günther Verheugen (pe vremea aceea, comisar pentru industrie) poate să stea între Blair, Chirac şi Schröder (şefi de stat, atunci), la poza de inaugurare a noului Airbus? Vise, aş vrea eu. Cînd e vorba de succese ale Uniunii, în primul rînd stau numai şefii de stat. Ei sînt Şefii. Doar Barroso are o şansă printre ei, în primul rînd.“ 

Nu ştiu alţii ce părere au despre Europa Unită (în profunda sa diversitate, normal), dar de fiecare dată cînd aud şabloanele despre atotputernicia Comisiei Europene, personal, îmi amintesc răspunsul omului de la Consiliu. Tot la fotografia de grup m-am gîndit şi cînd a fost de s-a ales preşedintele Uniunii Europene (un belgian, Rompuy parcă îl cheamă). Tony Blair era şi el un posibil candidat. Cum ar fi arătat competiţia pentru atenţia publicului între Tony, Sarko şi Angela? Adăugăm şi Silvio, ca ingredient suplimentar. După cine ar fi alergat camerele de televiziune? Lasă, că aşa e mai bine, cu belgianul (Rompuy parcă îl cheamă). Astfel, relaţia istorică şef-subaltern între Consiliu şi Comisie este păstrată. Există un aspect pozitiv în povestea asta. Toate rămîn cum au fost, nimic nu se schimbă, deşi, de ochii lumii, avem un preşedinte al Uniunii. Am făcut, carevasăzică, paşi importanţi pe calea aprofundării integrării. Rămîne un necaz major, depistat cu mult haz de Kissinger, cu mulţi ani în urmă: „problema cu Uniunea Europeană este că, atunci cînd ai o problemă, nu ştii pe cine să suni“. Pardon, pentru asta avem acum un nume (chiar dacă relativ puţin cunoscut) şi un număr de telefon. Lady Ashton ar trebui să ridice receptorul atunci cînd la capătul celălalt al firului s-ar găsi Beijing-ul, Washington-ul sau Moscova. Carevasăzică, şefa nou-înfiinţatului (pe hîrtie) Serviciu de Acţiune Externă. 

Aha, cititori euro-entuziaşti şi filo-integraţionişti ce sînteţi! Imediat v-a zburat gîndul la un Minister de Externe al Uniunii Europene. Stăviliţi-vă imaginaţia, vă rog. Doamna Ashton este doar un şef de serviciu. Este drept, are mulţi subalterni (cîteva zeci de mii), are la dispoziţie reprezentanţe de tip diplomatic şi mai are şi, colac peste pupăză, dublă subordonare (are doi şefi: şi Comisia, şi Consiliul). Săptămîna trecută, domnia sa şi-a făcut o discretă apariţie publică (am impresia că discreţia este parte a fişei postului său) şi a anunţat că lucrează la organigramă. Mai precis, negociază cu statele membre numărul de posturi pe care fiecare îl va ocupa în schemă, atît la Bruxelles în Centrală, cît şi în „teritoriu“, la Reprezentanţe. Ministrul de externe român, dl Baconschi, şi-a făcut datoria de a se întîlni (bilateral, cum se spune) cu doamna Ashton, pentru a se asigura că diplomaţii români nu vor fi săriţi la împărţeala noilor funcţii. Aşadar, criteriul numărul 1 în selecţia de personal va fi naţionalitatea. Pe locul 2 poate veni, eventual, competenţa. Nefericit început de drum pentru un Birou Unic Extern, nu credeţi? 

Pe mine mă interesează cu ce anume se va ocupa o asemenea „ambasadă“ a UE. Cu acordarea de vize? Nu, pentru că regimul vizelor este încă diferit între statele membre. Cu promovarea intereselor economice? Hmm, cu condiţia ca unele state membre să nu fie concurente pe piaţa respectivă. Ar mai rămîne imaginea externă. Cum adică, a cui? A şefilor de stat şi de guvern din statele membre. Normal. A cui credeaţi? 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.