Preşedintele Kitsch
Nu e preşedintele Germaniei, aşa cum ar sugera numele ăsta, e al nostru. Nu tot timpul, doar cînd se ocupă cu chestiile pe care preşedinţia chiar trebuie să le facă prin contract: vizite în străinătate, poziţii de politică externă, interviuri în presa care nu face nepărat rating cînd el rîde (adică la CNN). N-am timp de înflorituri, aşa că v-o spun pe şleau: după multă vreme, mi-a fost din nou ruşine că sînt român. A ţinut puţin, doar atunci cînd l-am auzit pe Băsescu la CNN, încercînd să pozeze, într-o engleză ruşinos de aviară, în preşedintele unei ţări de la capătul lumii, peste care a mai dat şi gripa. Care - în caz că nu ştiaţi - va trece şi la om şi sîntem pregătiţi pentru asta, a pronosticat Băsescu în direct, ca un adevărat Brucan al dreptei medicale. Moment în care duduia care-l intervieva chiar l-a lăsat în ale lui, uluită şi ea pe cine i-au trimis românii să se dea mari... N-am fost plătit de PSD să mă simt prost cînd l-am văzut la televizor: a fost o chestie naturală. Nu m-a rugat Patriciu să-l înjur pe Băsescu: pur şi simplu, e o chestie firească după ce unul pe care l-ai votat te face de rîs în public. Trebuie să recunosc, nu credeam să avem aşa curînd un preşedinte care să se descurce chiar mai modest decît Iliescu în limba asta - sau poate asta o fi fişa postului de la Cotroceni? Dar parcă nu - îmi aduc aminte că Emil a venit tot nepregătit, însă a avut bunul-simţ să se perfecţioneze la locul de muncă, astfel încît, la final, vorbea foarte bine în Congresul American şi teribil de prost cu românii. Dar asta e deja o altă poveste... Ca să nu mai pierdem vremea, am două sugestii pentru dl preşedinte: să angajeze un profesor care să-l contrazică măcar în privinţa pronunţiei, dacă în alte domenii nu mai e obişnuit. Nu de alta, dar mai are cel puţin patru ani în care poate să ne facă de rîs serios, în multe comitete şi comiţii pe-afară. Şi să-l trimită deocamdată pe Mihai Răzvan Ungureanu să se ducă pe unde e el invitat şi trebuie să vorbească cineva englezeşte cu altcineva decît şeful de şantier de la Mărăcineni (unde un pod românesc peste un rîu românesc se plictiseşte dacă nu-l vizitează preşedintele românilor). Altminteri, primul an cu noul preşedinte e oarecum dezamăgitor tocmai pentru middle class-ul activ social care l-a propulsat, cu energia (şi banii) lui acolo. Nu că nu ne-a dat pe tavă corupţii. Ci pentru că nu a reprezentat România modernă şi stilul ei de viaţă în viaţa publică. Mesajele brand-ului Băsescu au fost majoritar populiste şi-au ţintit mai ales o zonă de public care nu l-a votat - acea zonă inertă care pînă acum a mers pe mîna lui Iliescu... Şi nu e vorba de mesajele verbale (declaraţii sau luări de poziţie), ci de celelalte: de la alegerea locaţiei pentru vacanţă, a restaurantului de pe litoral în care l-am văzut la televizor în fiecare seară (încremenit în anii '80 în privinţa meniului şi a antrenului), chiar a muzicii. L-au văzut pe Băsescu dansînd hora miile de foşti depeche-işti şi rockeri care au muncit în campania lui. Ce-o fi fost în mintea lor? De fapt, Băsescu a cîştigat un mandat periculos: principala lui promisiune n-a fost aia cu trăitul bine. Brand-ul Băsescu a promis un singur lucru: c-are să fie primul preşedintele cool al României. Un preşedinte la fel ca sloganul Pepsi: The Choice of a New Generation. De cînd a fost ales însă, cool-itatea s-a evaporat şi-am descoperit casa luată de la primărie (într-un moment cînd e cool să ai vilă făcută din vînzarea de software), blonda care nu ştie cine e şef în Norvegia (cînd angajările în asemenea poziţii încep măcar de la un MBA) sau prînzurile de lucru într-un restaurant cu cel mai kitsch nume din Bucureşti: Golden Blitz. Dar poate că sînt un naiv şi politica e tocmai arta de a pune mîna pe electoratul altuia - în cazul de faţă, obosiţii PSD-ului. Sau românii în genere se simt nereprezentaţi dacă ajunge preşedinte unul puţintel mai competent decît media? Mare mister, la fel ca şi If condiţionalul...