Pot afacerile să fie etice?

12 iulie 2009   PE CE LUME TRĂIM

La Harvard Business School se întîmplă ceva nou. Pe măsură ce se apropie momentul absolvirii Masterului de Business Administration pentru prima promoţie de cînd a început criza financiară, între studenţi circulă un jurămînt care îi obligă să-şi îndeplinească munca într-o "manieră etică": "să se lupte să creeze prosperitate economică, socială şi ecologică substanţială peste tot în lume" şi să-şi conducă întreprinderea "cu bună-credinţă, veghind împotriva deciziilor şi comportamentelor care promovează propriile ambiţii înguste, dar fac rău întreprinderii şi societăţilor pe care aceasta le serveşte". Formula noului jurămînt al MBA-ului se inspiră din una adoptată în 2006 de Thunderbird School of Global Management din Arizona. Faptul că a fost preluată de cea mai prestigioasă şcoală de afaceri din lume este semnificativ. 20% din viitorii absolvenţi de la Harvard au depus jurămîntul acesta. Ceea ce, desigur, îi va îndemna pe cinici să se întrebe: "Ce se întîmplă cu ceilalţi 80%?". Dar cei care au ales jurămîntul fac parte dintr-o mai amplă mişcare etică ce a urmat recentului flux de revelaţii privind necinstea şi lăcomia în sectorul financiar. Interesul faţă de etica afacerilor a crescut şi activităţile studenţilor de la şcolile de elită în domeniu sînt centrate, mai mult ca oricînd, pe a face afacerile să slujească valorile sociale pe termen lung. Etica afacerilor s-a confruntat mereu cu probleme diferite de ale altor profesii, precum medicina, dreptul, ingineria sau asistenţa medicală. Un membru al familiei mele a avut, recent, o problemă cu un ochi şi a fost trimis de către medicul generalist, la un chirurg oftalmolog. Chirurgul a examinat ochiul, a spus că nu are nevoie de operaţie şi l-a trimis înapoi la medicul generalist. Nimeni nu poate aştepta mai mult de la un doctor care respectă etica profesiei sale " îmi spun prietenii medici. În opoziţie cu aceasta, este greu să-ţi imaginezi că te duci la un dealer de maşini şi eşti sfătuit să nu-ţi cumperi o nouă maşină. Pentru doctori, ideea de a depune un jurămînt pentru a profesa etic vine încă de la Hipocrate. Fiecare profesie îşi are, desigur, escrocii ei, indiferent de jurămintele depuse; totuşi, mulţi profesionişti în medicină se străduiesc cu adevărat să facă ce e mai bine pentru pacienţii lor. Sînt managerii devotaţi şi altcuiva decît succesului companiei lor şi cîştigului? Ar fi greu de spus. Într-adevăr, mulţi întreprinzători neagă că ar exista vreun conflict între propriile interese şi interesul tuturor. "Mîna invizibilă" a lui Adam Smith " consideră aceştia " face în aşa fel încît urmărirea propriilor interese pe piaţa liberă să atragă după sine urmărirea intereselor tuturor. Milton Friedman scria, în cartea sa Capitalism and Freedom, din 1962: "Există o unică responsabilitate socială a afacerilor " şi anume să-şi folosească resursele şi să se angajeze în activităţi care să le sporească profiturile atîta timp cît respectă regulile jocului: competiţia liberă şi deschisă fără înşelătorii sau fraude". Pentru cei care cred cu adevărat în "regula jocului", sugestia ca un întreprinzător să lupte şi pentru altceva decît maximizarea procentelor acţionarilor este o erezie. Dar, atîta timp cît criza mondială a revelat într-adevăr fraude pe scară largă, cauza subterană a crizei nu au fost fraudele, ci eşecul pieţei de a îmbina interesele celor care vindeau şi re-vindeau ipoteci sub-standard cu cele ale investitorilor în instituţii financiare care le cumpărau. Faptul că o catastrofă încă şi mai mare s-ar fi produs dacă guvernele nu ar fi fost dispuse să apeleze la fondurile plătitorilor de impozite, ca să garanteze pentru bănci, a fost încă o lovitură dată celor care ne-au sfătuit să avem încredere în piaţa liberă. Jurămîntul MBA este o încercare de a înlocui viziunea lui Friedman în ceea ce priveşte responsabilitatea socială a afacerilor cu ceva diferit: un management care se dedică promovării bunăstării susţinute şi pe termen lung, a tuturor. Spiritul de etică profesională este dat de anumite pasaje din această profesiune de credinţă în care li se cere managerilor "să se dezvolte, atît ei, cît şi alţii, aflaţi sub supravegherea lor, în aşa fel încît această profesie să contribuie la binele societăţii". O altă clauză pune accentul pe responsabilitatea faţă de partenerii de afaceri, un punct important al regulamentului personal. Cît priveşte obiectivele esenţiale ale profesiei de manager, acestea sînt " după cum am mai văzut " nu mai puţin decît "crearea unei prosperităţi economice, sociale şi ecologice susţinute global". Poate un asemenea cod al întreprinzătorilor să reziste în competitiva lume a afacerilor? Şansa sa cea mai mare de succes poate fi întrezărită într-un comentariu făcut pentru un reporter de la The New York Times, de către Max Anderson, unul dintre iniţiatorii angajamentului studenţesc: "Vrem ca vieţile noastre să însemne mai mult şi să conducem întreprinderi pentru a ne fi mai bine". Dacă mai mulţi oameni de afaceri şi-ar concepe în acelaşi fel interesele, am putea fi martori la naşterea unui business management bazat pe etică. traducere de Iaromira POPOVICI Copyright: Project Syndicate, 2009 www.project-syndicate.org Peter Singer este profesor de bioetică la Princeton University şi profesor emerit la University of Melbourne. Cea mai recentă carte a sa este The Life You Can Save: Acting Now to End World Poverty.

Mai multe