Politicieni la televizor
Sutele de mii de televizoare deschise în fiecare seară pe Antena 3 nu pot fi nici ignorate, nici fetișizate. Orice prezență în studiourile respectivei televiziuni, a oricărei televiziuni, trebuie să plece de la această banală observație – nici un politician român nu este ales pentru a reprezenta doar un segment de electorat. Pe de altă parte, nu e nici o tragedie dacă, după diverse calcule, respectivul politician decide că nu este în interesul său sau al publicului să fie prezent într-un loc anume. Cîtă vreme întrebările esențiale se pun, e irelevant locul în care se întîmplă dialogul. E doar un banal calcul de oportunitate.
Pe scurt, decizia unui partid sau a unei personalități publice de a participa sau nu la emisiuni de pe Antena 3 sau de aiurea nu spune mare lucru despre politicianul respectiv. Sigur, vor spune puriștii, dar A3 nu mai e de mult un jucător strict mediatic. E politic. Și ar avea dreptate pînă la un punct. Dar tocmai pentru că e un jucător politic, e și un jucător mediatic formidabil în ghemul de interese care gravitează întotdeauna în zona de putere românească. E aproape o tradiție ca premierii României, foști, actuali și viitori, să facă o vizită ritualică în acele studiouri. Unii dintre ei pleacă de acolo eroi, alții plictisesc pe toată lumea, unii se întorc, alții nu.
Ani de zile de acces în diverse zone ale Puterii au ajutat această stație de televiziune să își construiască un public loial. Accesul, abordarea unor subiecte inconfortabile, indiferente sau inaccesibile altora și o anume încăpățînare într-o direcție proprie au contribuit la profilarea A3 drept un soi de pol al conservatorismului sucit și ipocrit, cu schimbări bruște de direcție, fără ca pe figurile din prime-time să apară grimase de disconfort.
Faptul că A3 e un jucător major pe piața de media și mai ales în zona afacerilor curente e cert și de aici ar trebui să pornească orice discuție referitoare la boicotul producțiilor sale. Este și va fi imposibil de ignorat cîtă vreme își va menține acest statut.
Pe de altă parte, aproape toate eforturile A3 de a sprijini un candidat sau un partid s-au soldat cu eșecuri. Asta ar trebui să pună un pic în perspectivă importanța exagerată care i se acordă acestei stații. E relevantă, dar nu hotărîtoare.
Mult mai important decît prezența sau boicotul unei stații de televiziune e contextul în care se ia o astfel de decizie. Nu e nici un secret că fondatorul A3 a fost condamnat pentru o fraudă uriașă care nu a fost încă recuperată de stat. Ăsta un subiect pe care, invitați sau nu, politicienii ar trebui să îl abordeze cu încăpățînare. Discuția despre banii aceia care ar trebui să intre în bugetul public e esențială. Probabil ar rezolva de la sine și problema despre care vorbim aici. De asemenea, o discuție serioasă despre CNA și despre rolul mediilor publice ar ajuta cumva la clarificarea acestor dileme ieșite din neputință, relativizări și confuzie.
Poate ar merita discutat aici și tipul de comportament pe care vrem să îl încurajăm în viața publică românească. Chiar ratate sau rizibile, aparițiile politicienilor USR-PLUS la A3 sînt de preferat refuzului incalificabil al președintelui României de a oferi interviuri. Klaus Iohannis simte nevoia să emită proclamații către țară, dar niciodată să își explice deciziile în fața publicului. Aproape că îți vine să deplîngi absența unui festival al florilor de cireș sub înaltul patronaj al casei imperiale Iohannis.
În fapt, micuțul scandal care zguduie zilele astea USR-PLUS are sensul unei crize de creștere și dovedește o oarecare nesiguranță în rîndurile unui public care încă se formează și ale unor partide care sînt brusc obligate să facă față în liga mare. O parte dintre simpatizanții celor două se tem că, după alegerile europarlamentare, formațiunile pe care le sprijină încep să ia forma vasului în care sînt puse. Devin un soi de PSD sau PNL cu alte figuri. În prezența liderilor lor la A3, oamenii ăștia văd un început de conformism toxic și dezarmant. Ambiguitățile astea pot fi eliminate repede dacă discursul reprezentanților USR-PLUS se întoarce în zona de radicalism democratic și transparență pe care l-au practicat pînă la rezultatul din 26 mai.
Ar mai fi cîteva lucruri de spus despre apelul venit de la redacția Newsweek privind boicotarea celor care „legitimează“ prin prezență A3. Mărturisesc că, deși îi înțeleg resorturile, nu îi pricep utilitatea. Pînă la urmă, Newsweek e dator publicului propriu cu o fotografie cît mai exactă a actualității. A-ți refuza o parte dintre instrumentele pe care le ai la dispoziție doar pentru că ești exasperat mi se pare mai degrabă o copilărie de care probabil o să uităm repede. Nu mă îndoiesc că Newsweek se va descurca și fără interviuri cu Dragoș Pâslaru, Rareș Bogdan (PNL boicotează selectiv A3, presupun că în zilele impare) sau alții care mai apar acolo. Dar la ce i-ar folosi?
Ciudățenia – sau ironia, dacă vreți – e că, încercînd să militeze pentru un climat public mai curat, Newsweek adoptă exact atitudinea Antenei 3. Se folosește de acest levier al accesului la public pentru a forța deciziile unor politicieni. Într-o lume în care principalul publisher al planetei și al țării e Facebook, asta e, din punctul meu de vedere, o dublă greșeală.
Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.