Poiana lui Jo(e)can

Jim pufnește în rîs. Este ora cafelei de dimineață și a știrilor de pe tabletă. Află că site-ul Oficiului de Emigrări al Canadei s-ar fi blocat de la cîte accesări au făcut americanii azi-noapte. Jim e canadian, a lucrat pentru serviciile secrete ale țării lui și acum se bucură de pensie. Ia o gură de cafea și îi scrie lui Bill care ar fi informațiile absolut necesare oricărui american care ar vrea să treacă granița spre nord. În primul rînd, berea e mai tare, așa că atenție la petreceri. Budigăii sînt o necesitate, nu un articol la modă. În principiu, dacă ți se deschide ușa, spui mulțumesc. Se zice Tim Hortons, nu Starbucks. Încălzitoarele de scaun la mașină nu sînt un moft pentru snobi. Cel mai important dintre toate: lăsați armele acasă, aici aveți nevoie de lopeți pentru zăpadă. Jim postează, își zîmbeşte satisfăcut și urmărește relativ atent continuarea conversației.

Ivan este în pragul isteriei. Este aproape de ora prînzului, la el. De dimineață pînă acum și-a scos deja de pe listele de prieteni virtuali vreo zece imbecili care jubilau, încîntați că „a murit corectitudinea politică“. Parcă toată lumea s-a întors cu fundu n sus, peste noapte. Ivan este programator IT și lucrează în Zagreb. Este un profesionist tînăr, de stînga. Crede că schimbările climatice trebuie oprite cu orice preț și că marile tratate comerciale de genul TTIP dau puteri prea mari corporațiilor. Nu îi prea vine să rîdă la gluma lui Jim. Îl întreabă pe Bill dacă nu cumva Putin are motive de sărbătoare în dimineața asta. La mai puțin de 100 de kilometri de biroul lui Ivan, regiunea sîrbească din Bosnia pare hotărîtă să își declare independența în urma unui referendum tip Crimeea sau Kosovo. Ghici cine le va recunoaște, în aceeași zi, suveranitatea?

Bill îl ia în rîs. Ivan postase un link din Washington Post. Ha! Păi, cu de-astea îmi vii? Cu minciuni din presa de stînga, mincinoasă și vîndută? Simplu de demontat. Se lasă pe spate, în scaunul trenului de navetiști cu care merge în fiecare zi la muncă în New York, și răspunde. Bill lucrează la Vînzări, la AOL. Ar putea să iasă la pensie, dar nu-și permite. Corupții ăia de democrați l-au cocoșat cu taxele, impozitele și furăciunile lor. De acum va fi ordine, corupții își vor căpăta pedepsele meritate. Cucoana aia (cel puțin ea) va merge la pușcărie. Îi place la nebunie că a ieșit cum a ieșit. Toți puștanii ăia obraznici care pînă ieri nici nu-l băgau în seamă pentru că părea un troglodit, un dinozaur în curs de dispariție, și-au luat-o în bot. Au ieșit în stradă să protesteze. Reporterii i-au întrebat dacă au fost și la vot. Marea majoritate nu fuseseră. Probabil erau prea siguri de victorie și nu s-au mai deranjat. Bill rîde în hohote, în sinea lui. Nu lasă să se vadă, însă, nimic. Încă mai are o reținere în a-și afișa în public preferințele politice. Îi va trece, probabil.

Don se simte stors de puteri. Ce să-i spună lui Bill? Că la ai lui acasă, în Georgia, se simte din ce în ce mai străin, mai amenințat, mai extraterestru? Norocul lui că s-a mutat la Philadelphia, unde lucrează la o agenție de publicitate. Părinții au rămas, însă, în casa părintească. Au pe perete, în living, o fotografie cu străbunicul lui, care a apucat să se nască sclav. Ai lui au trecut prin toate frămîntările istoriei recente, trecînd prin luptele anilor ’60 și ajungînd să vadă pe unul de-al lor la Casă Albă, în 2008. Acum, timpul îi pare oprit în loc. Se gîndește serios să își mute părinții lîngă el, în Philly. Îi răspunde lui Bill că este prima oară cînd îi este rușine cu țara lui.

Dragan jubilează. Familia aia merită să dispară din politică. Familia aia a dat ordin să i se bombardeze satul din Srpska. A pierdut trei rude atunci. Familia aia a dat ordin să se „elibereze“ Kosovo. Dragan lucrează în Londra de vreo zece ani, dar nu poate uita. Așa că le postează lui Don și Ivan un articol despre bombele cu uraniu folosite de americani.

Eu dau un click și ies din poiana asta mare și globală a lui Joecan. Am făcut doar un rezumat din ceea ce știți și voi deja, din poienile proprii. Mari și globale. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.