Poate fi verosimil ca Nadia Comăneci să aibă 60 de ani?

Răspunsul e, clar, nu. Sînt oameni care mor devreme – o întreagă galaxie de făcători de muzică plecați la 27 de ani – şi oameni care „mor” devreme. După care continuă să trăiască liniştiţi alte vieţi pe norul pe care i-a aşezat faima timpurie. Există în alt univers decît cel care a făcut din ei stele pentru vecie. Cele două, Nadia de atunci şi Comăneci de acum, trăiesc una cu cealaltă aşa cum în SF-uri, prin călătorii temporale, eroul se întîlneşte cu propria persoană din trecut. În acele producţii de fantezie, varianta mai vîrstnică încearcă să influenţeze vorbele, faptele, alegerile sinelui mai tînăr în încercarea de a-l duce pe o cale mai bună sau mai rea, după cum e scenariul. Comăneci nu poate face asta cu Nadia, dar dacă ar putea, oare ce i-ar spune? Dacă ar întîlni-o cîndva, înainte de zborul spre Canada, la ieşirea din sala de gimnastică, ar mîngîia-o pe creştetul plin de vînătăi, i-ar şterge lacrimile şi i-ar spune ce? Că toate chinurile, ororile, privaţiunile, durerile, disperările se vor dovedi de folos? Că va cunoaşte triumful, căderea, promiscuitatea, arcanele aurite şi otrăvite ale sistemului, oameni care vor vrea să atingă cu mîna minunea, dar care vor da doar de o carne de tun? Că va evada şi se va prezenta lumii ea, zeiţa, perfecţiunea, într-o geacă de blugi şi cu un machiaj de periferie ca să-şi înceapă noua viaţă de prinţesă şi că acolo va fi liberă, dar nu liberă de ea, de Nadia, de cea care o va auri şi urmări toată viaţa?

Dar invers, Nadia de 15 ani, care ştie, care are totul viu în minte şi trup, i-ar spune celei de 60 de ani că nu e nici o ruşine, nici o cădere din Paradis să recunoşti abuzurile şi să ajuţi ca alţi copii să nu fie abuzaţi? Poate că răspunsul celeilalte ar fi: da, trăieşti şi vei trăi lucruri de negîndit, în rău şi în bine, dar îţi promit că la capătul caznelor vei ateriza cu un stat perfect şi cu braţele ridicate spre infinit şi că asta nu-ţi va putea lua nimeni, nu-ţi fie frică! Ar putea fi aşa? Cine ştie… La 60 de ani i s-au închinat ode. Cuvinte mari şi umede au ţîşnit de peste tot. Totul e cum trebuie. Nadia e istoria noastră. Avem cu toţii 60 de ani, aşa, în mare, dintre care jumătate lăsaţi să rătăcim şi încă nu ne-am întîlnit cu noi înşine.