Poarta spre Occident

"La Cannes România şi-a făcut (re)intrarea în Europa prin artă, nu prin politică. Era o promisiune respectată. Societatea românească a ieşit din coridorul îngust al tranziţiei, s-a maturizat şi definit obiectivele. Mai repede ori mai încet, fiecare în ritmul său, domeniile socialului se aliniază Europei. Mai puţin politica. Prea ancorată în trecut, prea puţin legată de prezent, deloc vizionară, politica ne ţine încă la porţile Occidentului. După un referendum absurd, ieşit parcă din scrierile lui Urmuz sau Ionesco, politica românească este şi mai puţin comprehensibilă pentru occidentali. Un fel de mister oriental. Dar confuzia politică de la Bucureşti nu a mai contat. Din contră, cînd Cristian Mungiu a primit Palme d’Or la Cannes, o bună parte din imaginea negativă pe care politica autohtonă a imprimat-o României s-a estompat. Şi totuşi, şi trecutul, şi Orientul ne bîntuie. Trecutul e aici, printre noi, iar desprinderea este traumatizantă. Ne-o spune în felul său şi 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile, cînd ne întoarce spre cotidianul sordid sau tragic din Ťepoca de aur». Ne-o spun politicienii, care nu pot schimba Stambulul pe Strasbourg (...). Inconsistenţa, uneori chiar incompetenţa politică au devenit un obstacol serios în calea evoluţiei societăţii româneşti. Incapacitatea tactică, dar mai ales strategică a partidelor riscă să încetinească ritmul dezvoltării. Pe scurt, principala problemă a politicii româneşti astăzi poate fi rezumată simplu: administrare da, guvernare ba. Controlul resurselor şi administrarea lor în favoarea diferitelor clientele nu pot ţine loc viziunii guvernamentale. Absenţa unei perspective postaderare a reactivat vechi demoni. Cînd constrîngerile aderării s-au estompat, lupta pentru putere a acoperit totul. Nici consultările de la Cotroceni iniţiate de Traian Băsescu nu fac excepţie de la regulă. Se discută doar structura de putere, dar nu şi despre viitorul României într-o Europă în mişcare browniană (...). Şi dacă totuşi nu mai sîntem la porţile Orientului, ci ale Occidentului? Căci, încet, datele problemei s-au schimbat, iar societatea nu mai are timp să aştepte. Şi dacă de aranjamentele instituţionale ale tranziţiei au profitat doar unii, de deschidere spre Vest au beneficiat mult mai mulţi. Minoritari încă acum şapte ani, aceştia au devenit majoritatea activă politic. Scrutin după scrutin, vot după vot, forţa lor devine din ce în ce mai importantă. Şi pentru ei România este deja o poartă spre Occident." (Cristian Pîrvulescu, România liberă, 29 mai)