Piaţă. Vară.

Cînd eşti acasă, la tine în oraş, eşti în siguranţă. Ştii cît e berea sau pîinea la megaimajul sau carfurul cel mai apropiat, te ştii pe numele mic cu patronul chioşcului din colţ şi ai stabilit deja cu el că acolo, la parterul blocului, preţurile sînt ceva mai mari pentru că, deh, deverul e mai mic, adaosul este ceva mai mare, să trăiască şi el din ceva. În fond, plăteşti 10-15% mai mult, pentru că el e mai aproape, e deschis şi noaptea, e mai la îndemînă. În plus, îl mai şi tutuieşti, îţi cunoaşte copiii şi poţi face politică la botu’ calului, pînă îţi numără restul. Merită.

Cînd pleci la mare, în sezon, eşti pe teren străin, în poziţia puiuţului cuminte care aşteaptă docil să îi fie jumulite penele, una cîte una. Ani de zile, am lucrat vara pe litoral, aşa că ştiu ce spun. Eram, carevasăzică, pe partea cealaltă a tejghelei. Chiar dacă era pe vremea lui Ceauşescu, mare brînză nu s-a schimbat: din două luni de muncă în turism, tre’ să trăieşti tot anul.

Din tot soiul de motive, nu am putut planifica din timp deplasarea la mare, anul acesta. Am rămas, aşadar, ostaticii unui soi de „last minute“. A fost greu să găsim, în primul rînd, cazare. În 2 Mai, nimic. Plin peste tot. Prin staţiuni, în sud (Saturn-Venus), la hoteluri, nimic. Plin. În Neptun-Olimp nu ne-am fi dus căci e sinistru, aşa că nici nu am încercat. Nu mergem în cluburi. Ce să fi căutat în Mamaia? Aşa că, din aproape în aproape, cu pile şi relaţii, ca pe vremuri, am reuşit să găsim o cămăruţă în Costineşti, la o gazdă care îşi numise bloculeţul „Vilă“. Odăi mititele, cu lenjeria schimbată doar la sosire, cu loc în curte pentru maşină (e drept), cu program de linişte obligatoriu în fiecare după-amiază, la preţ de hotel trei stele. Ce să comentezi? Cererea şi oferta îşi spuseseră cuvîntul. Nu erau camere libere mai pe nicăieri, iar „vila“ era relativ aproape de plajă. Nu suficient de departe de megadiscoteca Tineretului (cea mai mare discotecă în aer liber din Europa, ziceau ei). Aveam impresia că boxele sînt în curte, nu la un kilometru distanţă. Pînă la 4 dimineaţa aveam impresia asta. În fiecare noapte.

Cererea şi oferta se văd şi la chioşcurile de pe lîngă plajă. Saltele, umbreluţe şi colace ieftine, chinezeşti, de unică folosinţă. Nu neapărat ieftine. Aici, însă, preţul este justificat de cerere. Nu poţi să stai în soare non-stop. Administratorii plajei îţi închiriază oribil de scump şezlongurile şi umbrelele (care costă cam cît cazarea la pensiune), aşa că preferi să cumperi una mai micuţă, personală, bănuind că nu va ţine tot sejurul. Mai bine. Oricum te-ar fi încurcat prin casă, la iarnă.

Capitolul mîncare este şi el, evident, supus cererii. Adică, modelat după gustul turistului. Şaormării la tot pasul, pizzerii peste tot, printre şi mai numeroase linii de autoservire. Tone de hamsii şi midii, la 5 lei suta de grame. Din loc în loc, terase cu pretenţii, pentru şoferii de BMW şi Mercedes, destul de prezenţi şi ei în zonă. Cîteva restaurante cu aspect mai degrabă prietenos, prin curţi, promiţînd mîncare bună şi prilej de şpriţ lung, la ceas de seară.

Nu am văzut mîna invizibilă a pieţei (doar de aia e invizibilă), la două produse: berea şi gunoiul. În primul caz, e vorba despre sectorul privat, în al doilea – de administraţia publică. Aşadar: în Costineşti, vara asta, berea a fost mai ieftină decît apa minerală! Vă rog să încercaţi o explicaţie. Costul de producţie şi îmbuteliere ar fi în favoarea apei minerale. Ambalajul, transportul şi distribuţia ar costa la fel de mult, în cazul ambelor băuturi. De ce a ajuns berea să fie mai ieftină? Deocamdată, habar n-am.

Paradoxul doi este la Primăria locală. Am reuşit să găsesc, în tot centrul staţiunii, doar două coşuri de gunoi (rupte). Pe plajă erau cîteva tomberoane, pline încă de la 10 dimineaţa. Vă las să vă închipuiţi singuri consecinţele. Astfel, confuze şi triste, paharele goale de la berea mai ieftină decît apa ajung seara să zacă lîngă sticlele de plastic ale apei minerale mai scumpe decît berea, întru perplexitatea reporterilor de televiziune, tehui de căldură şi mereu în criză de subiecte. La Primărie nu se miră nimeni.  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.