Piaţa muncii în UE

"Dacă vă mai amintiţi, prin 2002-2003 presa europeană era stăpînită de spaima de imigranţii din Est: instalatorul polonez, bucătarul ungur şi programatorul slovac făceau titluri deoarece urmau să ia cu asalt piaţa muncii din Vestul Europei şi să producă o dramatică prăbuşire a salariilor. (...) Circulaţia intracomunitară a forţei de muncă mai are un pic şi dispare ca problemă economică: lefurile în Vest nu s-au prăbuşit, şomajul n-a explodat, iar economiile cele mai deschise au dus-o de fapt cel mai bine, aşa cum ar fi prezis orice liberal (dar, n-aveţi grijă, stînga nu va învăţa nimic din asta, că la ei ideologia bate experienţa). Dacă n-ar fi comportamentul antisocial al unor grupuri, în special de români şi de bulgari, sau disconfortul identitar al unor englezi de vîrsta a treia, care nu încetează să se mire că vînzătoarele de la prăvălia din sat au început brusc să vorbească cu accent polonez, am putea spune că deschiderea pieţei muncii către Est a fost cel mai spectaculos dezastru anunţat, care n-a mai avut loc. Dimpotrivă, direcţia de mişcare în Europa este acum invers: de unde pînă deunăzi toţi se băteau să-şi apere piaţa, în scurt timp se va vărsa sînge pentru atragerea specialiştilor-cetăţeni europeni, indiferent de unde, care sînt tot mai puţini în raport cu nevoile. Din octombrie, piaţa UE se deschide pentru profesiile liberale. Din noiembrie, Germania va accepta, fără restricţii, şi profesia cu adevărat liberală de inginer, care numeric face cît toate celelalte la un loc. Alte ţări care iniţial puseseră embargo de şapte ani vor descoperi că e de fapt în avantajul lor să atragă cît mai mulţi profesionişti, deci să inverseze politica. Iar această cursă a înarmării cu resursă umană nu se va opri la cei cu studii superioare, ci va afecta toată gama de calificări. Meseriaşii buni, de orice fel, vor fi cîntăriţi în aur." (Sorin Ioniţă, în Evenimentul zilei, 25 sepembrie 2007) ( M. V. )