Pentru pensionari nu este suficient să tipărim taloane – Ar trebui să aibă loc și o schimbare a sistemului

Recent, ministrul Muncii a anunțat pe pagina unei rețele sociale că au început să se tipărească taloanele de pensie aferente lunii ianuarie 2022. Și urmează, bineînțeles, o înșiruire a creșterilor ce se vor aplica în luna ianuarie a acestui an: creșterea punctului de pensie, creșterea pensiei minime și acordarea unui ajutor financiar. Anunțul este îmbrăcat în cuvintele pe care actualul ministru le-a rostit de atît de multe ori încît au intrat în limbajul comun, și anume: „părinții și bunicii noștri” și „seniorii” României.

De altfel, anunțul cu tipărirea taloanelor de pensie este deja un obicei pe care ministrul îl practica și în primul său mandat. Devenise o obișnuință ca la televiziunea la care vorbea din zi pînă în seară (acum sînt chiar mai multe televiziuni care prin conținut, teme și invitați se adresează „seniorilor”) să fie difuzate informații despre tipărirea taloanelor de pensie. Este un mod primitiv de a face marketing politic, adică să anunți în fiecare lună un lucru care se știe deja și care este în sine extrem de banal, și anume că se tipăresc taloanele de pensie.

Este posibil ca, foarte curînd, lucrurile să nu se oprească aici, informația pe care o oferă ministrul „părinților și bunicilor” noștri să fie și mai completă și să fie preluată de televiziunile „de casă”. Sugerăm, așadar, să vedem filmul complet: ministrul să ne anunțe, iar televiziunea să transmită în direct momentul în care se importă hîrtia pe care se vor tipări taloanele, să arate cum hîrtia este pregătită să intre în rotativă, cum cerneala se scurge în instalație, să precizeze, discret, momentul în care cîte un tipograf se duce la toaletă și să încheie apoteotic cu filmarea primelor taloane care ies din tipar. Desigur, în luna următoare, pentru a închide cercul, ministrul și televiziunile pot să arate cum se transportă taloanele, cum sînt preluate de către poștași și distribuite pensionarilor. În felul acesta, informarea ar fi completă.

Este un marketing politic de slabă calitate. De fapt, ministrul anunță ce se știe deja, respectiv creșterile de pensii. Și ar face acest lucru, dacă ar putea, de trei ori pe zi, în fiecare zi, să le intre bine în cap „seniorilor”, „părinților și bunicilor noștri” și chiar nouă că partidul pe care îl reprezintă și el personal cresc pensiile și chiar le plătesc așa crescute. De fapt, este o comunicare despre nimic. Faptul că se tipăresc taloanele este de la sine înțeles și absolut nerelevant pentru pensionari. În realitate, este un mod de a le reaminti acestora că, începînd cu ianuarie 2022, vor crește pensiile.

Problema este că ministrul Muncii ar trebui să se ocupe de lucrurile esențiale ale sistemului de pensii. De exemplu, ar trebui să vorbească despre deficitul fondului de pensii, despre valoarea transferurilor făcute de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale pentru a înțelege mai clar dezechilibrul acut în care se află sistemul de pensii. Ar trebui să spună că deficitul fondului de pensii este acoperit, practic, din împrumuturi făcute de statul român și, în acest context, creșterea punctului de pensie cu 40% care, conform legii, ar fi trebuit făcută în anul 2020, era complet nesustenabilă.

Ar trebui dezbătută în spațiul public reforma pe care România și-a asumat-o prin planul național de redresare și reziliență (PNRR). Plecînd de la situația selectării consultantului pentru asistență tehnică pînă la indicatorii fundamentali pe care îi presupune funcționarea sistemului public de pensie. Este vorba despre raportul dintre numărul de salariați și cel al pensionarilor, despre rata de înlocuire a salariului cu pensia, despre eforturile pe care le fac toate statele pentru a păstra persoanele în vîrstă cît mai mult în piața muncii. Temele dificile sînt legate de vîrsta de pensionare (eventual de creșterea ei, dar și egalizarea vîrstei de pensionare între femei și bărbați), de indicatorii demografici care arată că în următoarele decenii va avea loc o îmbătrînire a populației, nu doar în România, ci la nivel european, și, nu în ultimul rînd, de finanțarea mai curajoasă a pilonului doi de pensii administrat privat.

Sistemul public de pensii este complex, pentru că funcționarea lui depinde de mulți parametri și, totodată, influențează întreaga societate, de la piața muncii pînă la costurile sistemului medical. Sînt studii serioase (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică oferă cele mai bune exemple) care arată preocupările pe care le au statele pentru a găsi un echilibru al funcționării sistemului de pensii. Se caută așa-numite mecanisme de ajustare automată, adică indicatori economici, sociali sau demografici în funcție de care se iau deciziile importante care privesc sistemul de pensii. Respectiv, creșterea pensiilor se poate face în funcție de salariul mediu pe economie, de creșterea produsului intern brut sau de raportul dintre angajați și pensionari. De asemenea, creșterea vîrstei de pensionare se poate ajusta în funcție de creșterea speranței de viață. Ar trebui explicate, din nou, beneficiile pe care le aduce sistemul de pensii administrate privat și ar trebui încurajat așa-numitul „pilon doi” prin alocarea unei cote mai mari din contribuția plătită de angajat.

Evident, sînt doar cîteva repere care arată complexitatea sistemelor de pensii în România și în lume. Dacă, însă, comunicarea rămîne la nivelul „am tipărit taloanele de pensie cu sumele mărite”, nu vom ieși niciodată dintr-un populism care folosește, cel mult, doar politicienilor care îl practică, nu și actualilor sau viitorilor pensionari.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: adevarul.ro