Parlamentul se scufundă!

17 aprilie 2013   PE CE LUME TRĂIM

Nu este vorba despre parlamentul nostru şi nici despre vreo figură de stil. Nu vorbesc despre deficitul de democraţie sau despre cine ştie ce sofisticăreală legată de funcţionarea triunghiului instituţional comunitar. Parlamentul european (sediul din Bruxelles) se scufundă la propriu! Sala mare (hemiciclul) intră în sol cam trei centimetri pe an. Acum, intrările au fost blocate şi se fac planuri pentru renovare şi consolidare. Va dura ani de zile. Una dintre variante presupune demolarea întregului corp de clădire, injectarea de polimeri speciali în sol şi reconstrucţia edificiului. Asta va însemna ani buni (răi?) de praf, şantier, balamuc. Activitatea euro-parlamentară din Bruxelles se va reduce semnificativ. În asemenea condiţii, sediul din Strasbourg reprezintă soluţia de avarie (la propriu), cu preţul unor cheltuieli mult mărite în bugetul de navetă între cele două oraşe.

Acesta nu este singurul şantier „instituţional“. Consiliul este destul de avansat cu ridicarea noului sediu, lipit de cel vechi (clădirea Justus Lipsius), aşadar tot în Place Schuman. Cu această ocazie, Consiliul va deveni şi producător de energie electrică! Clădirea va fi acoperită cu panouri de celule fotovoltaice. Mie îmi pare o investiţie cinică şi ipocrită. La cît de rare sînt zilele însorite în Bruxelles şi la cît praf se ridică de pe şantierele zonei, vorbim despre multă imagine eco-prietenoasă şi despre foarte puţini waţi.

În schimb, Comisia nu prea se avîntă în acest vîrtej imobiliar. Este mai reţinută, mai pusă pe austeritate. Drept pentru care a şi cedat Parlamentului fosta sa clădire Eastman, de lîngă parcul Leopold. Acolo va fi Casa Istoriei Europene, un proiect lansat de domnul Pöttering, încă de prin 2006, de la debutul mandatului său de preşedinte parlamentar.

Oricum, indiferent din ce punct ai privi raportul de forţe din faimosul triunghi instituţional, senzaţia este că Parlamentul se află în creştere de formă, nu neapărat imobiliară. Încep să se producă efectele Tratatului de la Lisabona, cu introducerea în procedura de codecizie a unui set enorm de domenii legislative. Au început să aibă loc din ce în ce mai multe „trialoguri“, adică şedinţe de negociere între Comisie, Parlament şi Consiliu. (Apropo: am o mare rugăminte pentru colegii traducători din bruxelleză. A apărut cuvîntul „trilog“, care începe să prindă teren. Sună oribil în limba română. Acum, cît nu e prea tîrziu, pînă nu intră prea adînc în sistemele de indexare arhivistică, folosiţi „trialog“. Vă rog frumos!)

Aşadar, mă voi mulţumi să vă spun că, prin Bruxelles, contrar aparenţelor, nu se întîmplă mai nimic deosebit. Săptămîna asta, Parlamentul e în Strasbourg şi are o agendă relativ interesantă. Din punctul meu de vedere, spectaculoasă şi îngrijorătoare se dovedeşte a fi dezbaterea de miercuri dimineaţă (înainte de momentul scrierii prezentului articol), referitoare la situaţia reaşezării constituţionale a Ungariei. Urmează o dare de seamă cu privire la cele ce se petrec în Cipru. Sînt momentele cel mai interesante din punct de vedere politic. În rest, printre multe descărcări de gestiune ale agenţiilor comunitare, găsim şi un raport privind pescuitul nedurabil al macroului în Atlanticul de Nord-Est, ceea ce nu se poate bănui a înfierbînta imaginaţia ziariştilor români. Va fi, însă, şi un raport al deputatului român Marian Jean Marinescu, despre facilitarea eliberării vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova. Raportul a trecut de comisia de specialitate cu 42 de voturi pentru şi 2 împotrivă, aşa că nu bănuiesc dezbateri prea intense. Tot interesantă este şi dezbaterea privind valorificarea cotelor de emisie a gazelor cu efect de seră. Aş recomanda colegilor de breaslă să urmărească subiectul, mai ales în condiţiile în care România încearcă să ajusteze din mers detalii ale sistemului de certificate verzi.

Fără nici o legătură cu titlul acestui articol: pe ordinea de zi mai există şi solicitarea de ridicare a imunităţii parlamentare a doi austrieci (unul pentru fraudă din bugetul propriului partid, celălalt pentru şantaj şi constrîngere) şi a unui neamţ (pentru vătămare corporală din culpă).

(Articolul a fost scris în urma unei vizite de studiu organizate de fundaţia Euromonitor şi finanţată de JTI.)

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Mai multe