„Ororile istoriei pot să revină în Europa“ - interviu cu Philippe GUSTIN

30 martie 2016   PE CE LUME TRĂIM

M-am întîlnit săptămîna trecută, la două zile de la atentatele de la Bruxelles, cu fostul ambasador al Franței, Philippe Gustin. El a lansat la București cartea Franța-Germania, cum să relansăm motorul Europei, scrisă împreună cu Stephan Martens, profesor de civilizație germană la Universitatea Cergy-Pontoise. A rezultat o discuție interesantă, despre valorile și despre viitorul Europei. Dar și despre rolul Franţei și Germaniei în resuscitarea modelului european.

Domnule ambasador, sîntem cu toții sub puternica impresie a atentatelor de marți de la Bruxelles, din inima Uniunii Europene. Care vor fi consecințele pentru construcția europeană?

Din păcate, pe lîngă criza financiară, criza migranților sau Brexitul, terorismul este astăzi unul din marile pericole. Acest pericol ar trebui să ne facă să reflectăm asupra unei alte maniere de a concepe Europa, pe care pînă acum am considerat-o liberală, cu valori puternice în ce privește libertatea și democrația. Dar sîntem obligați să constatăm că valorile pe care noi, europenii, le credeam universale, iată că nu sînt. Și aceasta inclusiv pentru unii tineri europeni care comit aceste atentate. Toate aceste aspecte trebuie să ne determine să punem în prim-plan un element fundamental, și anume securitatea europenilor.

Dumneavoastră vorbiți despre criza motorului franco-german al Uniunii Europene. Să fie aceasta motivația principală pentru criza Europei?

Pînă acum, cuplul franco-german a reușit de fiecare dată să găsească un compromis propriu și, mai ales, a reușit să-l facă acceptat de către ceilalți membri ai UE. Și aceasta, plecînd de la pozițiile inițiale ale celor două țări, care adesea erau foarte diferite – de exemplu, pe problema reunificării Germaniei, în chestiunea extinderii UE în țările central și est-europene, cum a fost și cazul României. Așadar, în perioada dificilă pe care o trăim astăzi, profesorul Stephan Martens și cu mine, cei care am scris această carte, facem un apel către Franța și Germania să se trezească, să comunice și să se înțeleagă din nou, astfel încît motorul european să repornească.

Această slăbiciune despre care vorbeați este una a liderilor, a instituțiilor, a societăților?

Cîte puțin din fiecare. Eu spun mereu că UE este precum gazul și electricitatea: abia cînd nu le avem ne dăm seama cît sînt de importante. Din păcate, am ajuns astăzi în situația în care Europa rămîne atractivă pentru cei care nu sînt în UE, în special pentru țările din Balcani, dar și pentru refugiați, care, iată, vin în Europa, nu se duc în Arabia Saudită sau în Qatar, de exemplu. Se duc în Europa. Dar Europa nu mai este atractivă pentru europenii care nu mai au un vis european. Europa nu mai este visul europenilor sau, în orice caz, nu mai există suficientă încredere în ceea ce Europa unită a adus, și anume în primul rînd pacea. Trebuie să păstrăm și să prețuim ceea ce avem. Să păstrăm și să protejăm această libertate, această democrație care domnește în spațiul european și care ar putea astăzi, în orice moment, să fie repusă în discuție. Nimic nu este veșnic. Eu sînt istoric și dacă ne uităm în istorie pe termen lung, absolut totul poate fi repus în discuție. Iar cele mai groaznice orori pot, din păcate, să revină astăzi pe continentul nostru, dacă nu sîntem atenți.

Dar ce pot face în mod special cele două mari țări europene pentru a lupta mai eficient contra terorismului?

Trebuie mai întîi să conștientizeze foarte bine fenomenul, să construim o casă comună pe care să o păzim împreună. Dau mereu exemplul împăratului Franz Joseph și veți vedea că asta privește și România. Cînd a fost construit Imperiul, Franz Joseph avea inamici la graniță, Imperiul Rus, Imperiul Otoman. Ei bine, la vremea aceea el a pus la punct adevărate granițe, cu grăniceri din toate țările imperiului și de aceea în România există mici enclave cehe, slovace etc. De ce a făcut asta? Mai întîi pentru că era îngrijorat de corupție și credea că oamenii aduși din alte colțuri ale imperiului vor fi mai greu de corupt, dar a făcut-o și într-o logică absolut normală, coerentă, de solidaritate între țări. Deci Franța și Germania trebuie în primul rînd să reflecteze la ce va urma după Schengen, pentru că este evident că sistemul Schengen nu poate rezista în forma  de acum.

Care ar fi mesajul-cheie al cărții dumneavoastră?

Mesajul-cheie este că astăzi noi toți trebuie să ne întrebăm ce fel de Uniune Europeană ne dorim în viitor. Vrem să mergem către și mai multă integrare, adică să construim o Europă cu competențe comune în toate domeniile pe care le-am enumerat mai sus? Iar întrebarea subsidiară este: cine vine în barca aceasta? Vorbim despre 28 de țări, vor fi șase țări? Vor fi țările din zona euro? Sau abandonăm pur și simplu visul european, ceea ce, desigur, nu-mi doresc? Dar această opțiune există – iar cînd susțin aceste conferințe se creează discuții cu sala și văd deseori adevărați europeni, dar care au mari îndoieli că actualul model mai poate continua.

Mai multe