O vară atipică
Prin iunie, la începutul verii, aşadar, aud o declaraţie a preşedintelui Băsescu Traian. Cum că Victor Viorel Ponta şi domnia sa (am folosit apelativele cu care se gratulează reciproc cei doi) au căzut de acord cu privire la nominalizarea lui Dacian Cioloş pentru un al doilea mandat în calitate de Comisar pentru Agricultură, în echipa domnului Junckers. De fapt, fostul şef al Eurozonei nici nu fusese confirmat încă. Pe vremea aceea, Marea Britanie ameninţa cu un veto (ulterior confirmat), Germania era de acord cu englezii (doamna Merkel nu se răzgîndise încă) iar Ungaria nu îşi afirmase opoziţia fermă.
Am fost încîntat. Aveam, în fine, o politică bipartizană în România. Prima, după multă, multă vreme. Candidatura domnului Cioloş pentru un nou mandat merită să reuşească. Nu neapărat de dragul performanţei profesionale. Aceasta a existat, nu-i vorbă. Reforma politicii agricole comune nu a fost, poate, de amplitudinea la care se aşteptau unii euroentuziaşti şi sceptici (deopotrivă), acum cinci ani. Paşii reuşiţi au fost hotărîţi, dar mai degrabă prudenţi, îndelung negociaţi. În echipa domnului Barroso, Dacian Cioloş a fost privit cu respect iar influenţa politicilor sale asupra agriculturii europene nu poate fi negată, chiar dacă reforma reuşită de oamenii de la DG Agri nu poate fi socotită drept revoluţionară.
Personal, un al doilea mandat al său îmi pare mai important pentru politica românească decît pentru agricultura autohtonă sau europeană. Ar fi esenţial, pentru a dovedi că putem avea mize ceva mai mari, politici bipartizane, în slujba cărora să se pună politicieni de ambe părţi ale baricadelor de partid, atît de vizibile pe micile ecrane. Promovarea unui bun profesionist, de certă dimensiune şi competenţă la nivel continental, este o miză care depăşeşte importanţa subvenţiei directe la hectar sau destinul organismelor modificate genetic pe cîmpurile Europei. Ar fi un semn foarte bun pentru toată societatea asta a noastră, atît de prinsă în cotidiana îndîrjire de nivel mediocru, pe care o soarbe din priviri la televiziunile de ştiri.
Colac peste pupăză, prin luna iulie, premierul a declarat întregul său sprijin pentru poziţia preşedintelui legată de situaţia din Ucraina. E clar, avem de-a face cu o vară atipică.
La fel de neobişnuită este şi situaţia momentului de la Bruxelles. În mod normal, în capitala instituţională a Uniunii, pe la vremea asta se trăgeau obloanele şi se făceau bagajele pentru binemeritata lună august, cea în care prin Place Schuman nici musca nu mai zboară. Tot funcţionarul european, fie el „vieţaş“ (adică angajat prin teste EPSO), fie „politic“ (ales de popor, ales de aleşii poporului sau ales de alesul aleşilor poporului) pleacă în concediu. Nu şi anul ăsta. Pentru că au fost alegeri, pentru că se aplică tot soiul de chichiţe instituţionale aduse în premieră de acordul de la Lisabona, pentru că tradiţionalul cocteil de „vieţaşi“ şi „politici“ are o componenţă nouă, lumea este încă pe baricade. Se mută de colo-colo, împărtăşeşte ultima bîrfă legată de vreo nominalizare pentru un post de conducere sau o şefie de comisie şi încearcă să se orienteze în spaţiu. În spaţiul următorilor cinci ani de carieră. Să mai spun că situaţia cea mai de dorit pentru oricare „vieţaş“ este să aibă norocul să lucreze cu „politici“ pricepuţi, cu oarecare experienţă în domeniul în care va urma să îşi dea cu părerea? Că nu întotdeauna complicatul algoritm al negocierilor intracomunitare dă rezultate potrivite maximului posibil de eficienţă? Nici nu ar putea fi altfel. Persoana potrivită pentru o şefie nu este neapărat cea mai competentă. Ea/el trebuie să corespundă algoritmului naţional, politic, de gender… Mă şi sparie gîndul la oarece criterii suplimentare ce pot fi introduse peste cinci ani. Pe undeva pe la urmă, se mai citeşte şi CV-ul candidatului. Şefii mari (Consiliul, adică) nu au căzut încă de acord cu privire la şefii mai mici (comisarii, adică). O vor face, se speră, în august.
Pînă atunci, va fi zumzăială mare la Bruxelles. „Vieţaşii“ şi „politicii“ vor rămîne prin oraş, între o sală de şedinţe şi alta, negociindu-şi viitorul profesional pe termen scurt. Trăim o vară atipică.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.