O sută de milioane de euro
Despre pierderile suferite de sectorul cultural în această perioadă dificilă, marcată de restricții, se vorbește de multă vreme: sute de antreprenori culturali din varii domenii sînt în pragul colapsului financiar încă din primăvară, de la debutul stării de urgență. Măsurile de combatere a pandemiei, care se bazează pe distanțare fizică, au presupus închiderea sălilor de spectacole, a muzeelor și galeriilor, a librăriilor etc., precum și anularea tuturor evenimentelor programate – cu consecințe dramatice asupra întregului sistem cultural. Un festival anulat înseamnă zeci de contracte revocate, adică sute de artiști, tehnicieni și personal administrativ cu veniturile diminuate. Așa-zisa relaxare din vară, de scurtă durată, nu a făcut decît să arate inechitățile și vulnerabilitatea de fond ale întregului eșafodaj de instituții culturale. Nu poți crea evenimente culturale „pe stoc”, nu poți face teatru sau muzică dacă nu ai certitudinea unei întîlniri cu publicul – și, mai ales, siguranța că poți acoperi cheltuielile. Cu cîteva excepții notabile (ediția de anul acesta a TIFF, cu proiecții doar în aer liber și cu măsuri speciale de securitate sanitară, a arătat că e posibil să organizezi evenimente cu public și în timpul unei pandemii, cam toate evenimentele importante au fost anulate și riscă să se piardă fără un sprijin din partea publicului și din partea statului. Iar redeschiderea controlată a instituțiilor, cu măsuri de siguranță sporite și reducerea considerabilă a locurilor disponibile pentru public, a eșuat: costuri mai mari, dar mai puține bilete vîndute e, evident, o rețetă falimentară. Deciziile ezitante și uneori contradictorii strică socotelile operatorilor culturali. Nu poți programa un spectacol dacă nu știi cum vor evolua lucrurile peste două săptămîni, dacă regulile se pot schimba peste noapte, dacă deciziile de politică sanitară influențează programarea culturală. Oricum, autoritățile au reimpus restricțiile odată cu izbucnirea valului al doilea al pandemiei. Mutarea în online nu e o soluție, ci un compromis de moment.
De unde și urgența unor măsuri de sprijin din partea Guvernului. Schema de ajutor de stat anunțată săptămîna trecută va fi aplicată cel mai probabil la începutul anului viitor. Guvernul nu a dat detalii cu privire la modul cum vor fi atribuite aceste finanțări. Și întregul demers e complicat, căci presupune un acord cu Bruxelles. Suma anunțată se ridică la 100 de milioane de euro – e cel mai mare pachet de ajutor acordat culturii în România. Cum vor fi împărțiți acești bani? Deocamdată, Guvernul a anunțat cîteva principii de bază. Schema de ajutor are în vedere cinci măsuri: microgranturi pentru operatorii culturali care nu obțin venituri din vînzări de bilete (în valoare de 4.000 de euro pentru fiecare solicitant); granturi pentru organizatorii de festivaluri – echivalentul a 25% din valoarea biletelor vîndute la ediția din 2019, dar nu mai mult de 800.000 de euro; granturi pentru organizarea de evenimente (în funcție de numărul de evenimente organizate anul trecut se acordă între 5% și 9% din valoarea biletelor, dar nu mai mult de 800.000 de euro); granturi pentru librării (25% din valoarea brută a vînzărilor de carte de anul trecut, dar nu mai mult de 800.000 de euro); granturi pentru edituri (25% din valoarea brută a vînzărilor directe din 2019, dar nu mai mult de 800.000 de euro).
E o veste bună pentru pentru sectorul cultural. Dar sînt și multe necunoscute. Și chiar îngrijorări legitime. Schema de ajutor se adresează în primul rînd entităților care contribuie la difuzarea culturii. Artiștii, creatorii nu sînt acoperiți de acest ajutor. Principiul de bază e că, susținînd difuzarea culturii, e încurajată, implicit, și creația. Doar că lucrurile nu stau așa în realitate, nu întotdeauna. Și, dacă Guvernul s-a gîndit că această schemă de ajutor va contribui la relansarea sectorului cultural în viitor, atunci cînd întîlnirea cu publicul va fi din nou posibilă, acordarea granturilor se bazează pe activitatea trecută și va acoperi, probabil, pierderile din anul curent.
Guvernul a prezentat public intenția de a acorda acest ajutor de stat înainte să fi redactat efectiv legea. E normal, e campanie electorală, cifrele mari sînt un vector de imagine eficient. Însă incertitudinea provoacă tulburare în mediul cultural. În așteptarea normelor de implementare, vacarmul se amplifică: organizatorii de festivaluri, organizatorii de evenimente, cei care produc cultură fără să vîndă bilete etc. simt că au intrat într-o competiție acerbă, deși nu e nici un concurs. Cei rămași pe dinafară sînt revoltați. Și mai peste tot plutește un aer de neîncredere. Ca să nu mai vorbim de faptul că – așa a anunțat Guvernul – o (pre)condiție pentru accesarea acestor granturi e înscrierea societăților comerciale sau, după caz, a ONG-urilor în Registrul Sectorului Cultural pînă la 25 noiembrie. Or, la acea dată, legea pentru acest ajutor de stat încă nu exista…