O soluţie pentru Grecia? Salvarea Europei
Victoria partidului Syriza este mai întîi rezultatul unei reacţii umane şi de-abia în al doilea rînd o provocare de ordin politic sau ideologic. Semnalul dat de greci la urne a fost clar: aşa nu se mai poate merge, vrem să fim trataţi altfel. Grecii tocmai ne-au spus răspicat că au plătit destul şi că au suferit suficient de mult pentru un tratament care nu a dat roade.
În definitiv, nu ei au băgat mîna adînc în buzunarele băncilor internaţionale pentru a împrumuta statul şi a-l pune pe butuci. Liderii lor iresponsabili au făcut-o.
Grecii doar achită nota. Să nu spuneţi acum că grecii ar fi trebuit să-şi sancţioneze liderii
. Adică atunci cînd statul se împrumuta din greu şi oamenii o duceau bine. Nu s-a mai pomenit încă un popor care să protesteze în astfel de situaţii. Nici americanii n-au făcut asta pe cînd primeau în plic, acasă, carduri de credit. Urmarea o cunoaştem.
Syriza a cerut acum un vot pentru reafirmarea demnităţii Greciei. Cînd un partid poate cîştiga alegerile cu un asemenea slogan, atunci, să recunoaştem, în ţara respectivă avem o problemă – şi încă una majoră. Grecia a răspuns însă cu instrumentele democraţiei, după o campanie fair şi nişte alegeri necontestate. Dacă Europa nu dă acum un răspuns Greciei, atunci la ce mai e bună democraţia? Şi cum putem spune asta tocmai la Atena?
„Pieţele“ se vor opune. Previzibil. Doar că, pînă la sfîrşitul sfîrşitului, „pieţele“ tot au nevoie de democraţie, de domnia legii, şi nu de regimuri politice arbitrare, pentru a funcţiona în condiţii normale, pe termen mediu şi lung. Deşi tentaţii şi experimente au fost, pînă la urmă, s-a dovedit că regimurile autoritare distorsionează grav pieţele. Luaţi ca exemplu doar Rusia lui Putin.
Europa este acum datoare cu un răspuns. Syriza nu este nici UKIP, nici Frontul Naţional, iar grecii înşişi nu-şi doresc să plece din Uniunea Europeană, şi nici să renunţe la moneda unică.
Potrivit sondajului Eurobarometru din toamna anului 2014, susţinerea grecilor pentru moneda euro se situa la 63%, peste media UE de 56%. Altundeva se vede nemulţumirea grecilor: în privinţa încrederii în viitorul Uniunii. Aici, grecii se situează pe ultimul loc printre cele 28 de naţiuni, cu numai 37%. Cu alte cuvinte, grecii sînt nemulţumiţi de
Uniune Europeană.
Răspunsul Europei ar fi nu doar o uşurare a situaţiei de moment a Greciei – ar fi incomplet şi aproape inutil. Într-un fel, şefa FMI, doamna Lagarde, avea dreptate atunci cînd spunea că Grecia nu va avea parte de un tratament special.
Problema nu este ca grecii să primească un cadou fiindcă au ales cum au ales. Grecia are nevoie de un răspuns la nivelul întregii Europe, aceasta e problema.
Cîteva raze de speranţă se întrevăd. Ar fi, înainte de toate, noua politică a Băncii Centrale Europene, care urmează să arunce pe piaţă circa 60 de miliarde de euro în fiecare lună, pînă în septembrie 2016, şi să cumpere active, inclusiv obligaţiuni emise de statele membre. Grecia ar putea să fie principala beneficiară a acestor achiziţii. Ar mai fi şi planul de investiţii al preşedintelui Juncker, de peste 300 de miliarde de euro, plan intrat însă într-un con de umbră, după ce a stîrnit multe comentarii şi a generat multe speranţe în momentul lansării. Preşedintele Comisiei trebuie să facă rost cît mai repede de fondurile promise şi să le pună la treabă, pentru a reporni motoarele economiei.
Apoi, Grecia, alături de celelalte state de la Mediterana, are nevoie de un gest de solidaritate din partea tuturor statelor membre în privinţa securizării frontierei maritime. Ameninţarea teroristă arată cît de importantă este pentru întreaga Uniune ţinerea sub control a fenomenului migraţionist. Lăsate singure în această misiune, ţările mediteraneene pur şi simplu nu pot face faţă.
Chiar şi aşa, Alexis Tsipras va putea cu greu să-şi ţină promisiunile de campanie extrem de generoase, precum subvenţiile alimentare pentru familiile sărace, crearea a 300.000 de noi locuri de muncă, introducerea salariului minim de 751 de euro sau scutirea de taxe a micilor proprietari de terenuri.
Dar dacă Grecia va fi refuzată, dacă Europa îi va întoarce spatele, atunci speranţa alegătorilor se va transforma repede în frustrare şi chiar furie. Va fi un exemplu amar pentru alte state aflate în dificultate economică (Spania sau Portugalia, de exemplu, care au alegeri anul acesta) şi care se vor vedea puse cu spatele la zid, înţelegînd că nu au scăpare.
„Grexit“-ul n-ar mai fi, în acest caz, o soluţie aplicată individual unui membru rebel, ci începutul unei spirale a groazei, pe care Europa nu şi-o poate permite.
Ovidiu Nahoi este realizator la Money Channel TV.