„O să beau multă apă pentru că sînt emoţionat“

15 iulie 2015   PE CE LUME TRĂIM

În general, discursurile politice în România sînt, din păcate, reprezentative pentru tipul de politician sociopat, populist, corupt şi şmecheraş care domină elitele din partidele româneşti în acest moment. Mai jos, o analiză a celui mai important discurs al premierului României, discursul de lansare a candidaturii sale la preşedinţie. 

Bună seara, stimaţi prieteni! Bună seara, stimaţi români! Vreau să vă spun de la început un lucru: vedeţi că iese soarele şi pe strada noastră, vedeţi că iese soarele şi în ţara noastră! 

Bună seara, de două ori. În ciuda faptului că e seară şi că soarele a putut fi văzut şi pe strada lor şi în ţară mai devreme, în cursul zilei, premierul ne spune, repetat, că iese soarele. Poate premierul crede că ne aduce soarele sau că el însuşi este soarele. Ambele cazuri sînt îngrijorătoare, dar tratabile.

…şi vreau să mulţumesc social-democraţilor mei. Bună ziua, PSD! Dar vreau să le mulţumesc tuturor românilor care încă mai au speranţă, care încă mai cred că soarele va ieşi în ţara noastră, după ani mulţi în care a stat ascuns. 

Fie PSD-iştii „lui“ trăiesc pe alt fus orar mult mai avantajos (spre Europa de Vest sau SUA) decît noi ceilalţi, care tocmai am primit de două ori

fie e un început confuz. Faptul că premierul vine nepregătit pentru cel mai important discurs al său e o dovadă de superficialitate şi tupeu. De ce a stat soarele ascuns

este un lucru pe care premierul evită să îl explice. Din discursul lui se poate înţelege fie că e vina lui Băsescu, omul care ne-a „ascuns“ soarele (în acest caz ne putem gîndi că Năstase sau Voiculescu sînt şi ei, metaforic vorbind, nişte sori), fie că soarele e tovarăşul premierului şi a stat pitit în aşteptarea discursului. A doua variantă are mai mult suport în discurs. 

…vreau să vă gîndiţi că putem fi împreună şi nu separat, că putem avea grijă unii de alţii, că putem să avem încredere, să fim mîndri şi să facem o schimbare a noastră şi a ţării noastre. Vă rog pe toţi românii să vă gîndiţi la acest lucru. 

Încrederea, mîndria şi schimbarea sînt toate chestii foarte şukare, numai că din vorbe nu prea merge. Faptele spun că, într-adevăr, prim-ministrul e grijuliu, a avut grijă de nevastă-sa, pe care a trimis-o (în ciuda propriei promisiuni că nu o va face) în Parlamentul European, a avut încredere şi grijă de baronii PSD şi mai ales de prietenul Şova, pe care l-a uns ministru şi pe care încerca cu disperare să îl salveze de la puşcărie. A primit şi a dat cu mîndrie încrederea şi grija lui Năstase şi altor politicieni cunoscuţi prin „cinstea“ lor. 

Dacă avem grijă unul de altul şi noi toţi de fiecare, gîndiţi-vă că vom avea liniştea şi siguranţa pe care ne-o dorim de atîta timp. 

În mod sigur, baronii politicii româneşti îşi doresc tare mult linişte şi siguranţă. Acelaşi tip de linişte şi siguranţă pe care şi-l doreşte orice hoţ atunci cînd dă o spargere sau se lipeşte de un portofel. O mare parte a noastră –

– preferăm deocamdată DNA-ul liniştii şi siguranţei cerute de premier. 

Vreau să avem încredere că sîntem români şi că sîntem mîndri de asta.

A fi român nu e o chestie de încredere, ci depinde de locul naşterii sau de cetăţenia părinţilor. Mîndria nu ar trebui să vină de la faptul că accidental ne-am născut cu o anumită cetăţenie, ci ar trebui să fie bazată pe chestii mai verificabile, cum ar fi cinstea, profesionalismul, succesul şi lucrurile pe care am reuşit să le facem pentru binele celorlalţi. 

Destinul dumneavoastră, Dumnezeu a vrut să fim azi împreună şi, de asemenea, vrea să fim împreună în continuare. Sînt nepotul unui preot care m-a învăţat că important este să crezi în Dumnezeu, al ortodocşilor, al catolicilor, al protestanţilor, al musulmanilor, al oricui, dar cel care crede în Dumnezeu este un om bun, este un om care se gîndeşte cu grijă la alţii. 

E minunat că premierul României are acces direct la voinţa lui Dumnezeu, lucru pe care pare că îl moşteneşte de la bunicul preot. Din păcate, e la fel de credibil cum aş zice eu că pot să zbor prin propriile puteri pentru că mama e cioară. Mai credibil însă este faptul că domnul Ponta a fost şi el lovit de virusul de blablagiu sociopat care face ravagii în politică. Credinţa în Dumnezeu nu te face om bun, ci faptele pe care le săvîrşeşti te fac om bun. Nu există nici un dubiu că domnii de la Califatul Islamic cred în Dumnezeu şi se gîndesc cu multă grijă unul la celălalt. Asta însă nu îi face şi oameni buni. 

O să beau multă apă, pentru că sînt emoţionat… 

O remarcă logică şi foarte utilă discursului. Cea mai logică, de fapt.

Vreau să vă rog să muncim în continuare, iar eu, ca preşedinte, voi munci alături de Guvernul României, alături de Parlament, alături de aleşii locali, alături de fiecare om cinstit, drept, din această ţară, pentru ca să realizăm tot ceea ce în urmă cu doi ani, aici, chiar în acest loc, am promis românilor. 

E foarte necesară – dar cel mai probabil freudiană – separarea dintre fiecare om cinstit, drept, şi Guvernul României, Parlament şi aleşii locali. 

Vreau să pun o întrebare al cărei răspuns eu îl ştiu: am reuşit să facem multe lucruri în condiţiile în care totdeauna cel sau cei care trebuia să ne ajute să facem bine României ne-au frînat, ne-au blocat, ne-au sabotat. 

Construcţia este lipsită de logică, iar întrebarea promisă lipseşte.

Spun un singur lucru: vă daţi seama cîte lucruri putem să facem dacă sîntem toţi uniţi? Enorm de mult pentru România şi asta vreau să fac!

În mod normal, ar trebui să fi spus

, nu

. Asta desigur dacă el, Ponta, nu se consideră poporul (unit) însuşi. 

Vreau să trăim într-o asemenea ţară şi acolo unde a fost dezbinare vreau să fie unire, acolo unde a fost ură vreau să fie respect şi iubire, acolo unde a fost ceartă vreau să fie pace. 

Folosirea tricolorului este într-adevăr recomandată în discursuri. În general, este de dorit ca discursul să conţină lucruri pragmatice şi posibile şi nu dorinţele mai degrabă implementabile de confidentul lui Dumnezeu, al lui Iisus sau de către nepotul mesianic al arhetipului de preot român. 

Ştiu că vă chem la un proiect naţional extrem de dificil, dar vreau să vă gîndiţi că în urmă cu aproape o sută de ani străbunicii noştri din Transilvania, din Basarabia, din Oltenia, din Moldova au trecut prin încercări mai mari decît noi. Au fost războaie, au fost sute de mii de vieţi pierdute, teritorii ocupate de străini şi totuşi ei au reuşit.

Nu există nici o legătură logică între Unirea de la 1918 şi propunerile din acest discurs. 

O să fiu întrebat de ce intru în această uriaşă bătălie, de ce pun toată energia, pun tot ce am în inimă şi în minte în slujba unui proiect de unire. Probabil o să vă întrebaţi şi dumneavoastră de ce aţi fi parte în acest proiect. Şi o să vă răspund întotdeauna şi vreau să răspundeţi toţi acelaşi lucru pe care l-am spus la Craiova, pe care l-am spus la Alba Iulia, pe care îl spun la Chişinău, la Madrid, la Roma, în orice loc în care se află români: întotdeauna, „Aicea este ţara mea şi neamul meu cel românesc, aicea eu să mor aş vrea, aicea vreau eu“, împreună cu voi, „să trăiesc!“ 

Am priceput: avem nevoie de o bătălie pentru a face Madridul, Roma, Craiova, Alba Iulia şi Chişinăul parte a aceleiaşi ţări şi parte a aceluiaşi neam. Neamul (P)tonţilor! 

Victorie! 

Cum a ajuns Victor Ponta, unul dintre politicienii cei mai promiţători (mult mai promiţător decît o mare parte a gargaragiilor tineri şi relativ populari din PSD, PNL sau oricare alt partid) să aibă un discurs atît de penibil este o întrebare dificilă pentru el şi pentru PSD. Cum a ajuns premierul României să fie într-o postură la fel de proastă sau mai proastă decît Adrian Severin este o întrebare grea nu numai pentru el, ci şi pentru noi ceilalţi. Băsescu, Blaga, Predoiu nu stau nici ei mai bine. 

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities. 

Mai multe