O licărire de speranţă
Poate o mare sărbătoare a sportului să instaureze dialogul între două țări aflate, de multă vreme, în conflict? E puțin probabil. Dar asta e ambiția Seulului. Coreea de Sud organizează, în februarie, Jocurile Olimpice de Iarnă. Și a lansat o amplă discuție cu oficiali de la Phenian cu privire la condițiile de participare a sportivilor din Coreea de Nord. E primul dialog între oficiali ai celor două țări din 2015 încoace. Un început de dezgheț – dacă această metaforă îmi este permisă aici, taman într-un comentariu despre sporturile de iarnă.
Primul semn al acestui dezgheț e chiar decizia Coreei de Nord de a participa la această ediție a Jocurilor Olimpice desfășurată într-o țară cu care e în conflict. Al doilea semn: disponibilitatea (ce-i drept, încă neconfirmată de vreun acord semnat) de a participa la un marș comun al sportivilor din cele două țări pe parcursul ceremoniilor de deschidere și de închidere a Jocurilor, așa cum s-a întîmplat, de pildă, la edițiile de la Sydney, Atena și Torino. Al treilea semn: pînă acum, dialogul între delegațiile oficiale, desfășurat la Panmujon, în zona de demarcație dintre cele două state, s-a desfășurat destul de lin, relatează observatorii internaționali: ambele state au făcut concesii importante, ambele state au exclus din discuții chestiunile sensibile.
Inevitabilă a fost însă chestiunea păcii și a denuclearizării. Ministrul sud-coreean al Reunificării, Chun Hae-sung, a transmis delegației nord-coreene să renunțe la acțiunile care ar putea crea noi tensiuni în Peninsulă și să reia dialogul despre dezarmarea nucleară – transmit agențiile de știri internaționale. E o temă care, evident, nu poate fi tratată între oficiali olimpici, dar enunțarea chestiunii nu e neapărat o greșeală. Oficialii Coreei de Nord vor cere, probabil, ridicarea sancțiunilor economice. Și, mai mult ca sigur, vor pune în discuție redeschiderea platformei industriale de la Kaesong. Zeci de întreprinderi sud-coreene angajau acolo cîteva mii de muncitori din Coreea de Nord – o sursă importantă de venit pentru statul aflat sub embargou –, însă „afacerea“ a fost închisă, la inițiativa Seulului, tot ca o formă de sancțiune economică.
În fine, dincolo de chestiunile politice ar mai trebui lămurite și cîteva aspecte cît se poate de practice cu privire la participarea delegației nord-coreene la Jocurile Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud. Organizatorii îi pot găzdui pe sportivi, însă nu și echipa – foarte extinsă – de susținere pe care și-o dorește Coreea de Nord. Se presupune că, sub pretextul că trimit suporteri, oficiali, o echipă demonstrativă de taekwondo și o trupă de dansuri tradiționale, nord-coreenii vor, de fapt, să trimită ofițeri de securitate care să-i urmărească pe sportivi, ca nu cumva să fugă. Or, organizatorii refuză să primească în satul olimpic această delegație de însoțitori. Ar mai fi, apoi, de rezolvat chestiunea deplasării: compania nord-coreeană Air Koryo nu are drept de survol deasupra teritoriului Coreei de Sud și, evident, nici de aterizare. Va suspenda Coreea de Sud, măcar temporar, această sancțiune? Varianta transportului terestru e și ea luată în calcul. Dar și această variantă presupune îndelungi și complicate negocieri cu privire la procedurile de urmat la punctul de trecere a frontierei. În fine, rămîne de văzut cum va putea susține financiar guvernul de la Phenian deplasarea echipei sale olimpice. Sau este dispus Seulul să acopere cheltuielile pentru statul din Nord?
În orice caz, Jocurile Olimpice oferă prilejul unui dialog între cele două state aflate în conflict. O licărire de speranță. Vorba lui Pierre de Coubertin, „cel mai important lucru nu este să cîștigi, ci să participi…“
Foto: wikimedia commons