O înfrîngere mare sau mai multe victorii mici?
PSD a semnat zilele trecute un nou protocol de colaborare cu UNPR. Au fost observatori care, anterior, mizau pe păstrarea unei distanțe între cele două partide. Parțial asta s-a întîmplat – documentul nu oferă deocamdată nici un fel de garanții că partidul lui Gabriel Oprea va primi locuri pe listele de la parlamentare. Pînă la legislativele din toamnă, însă, cele două partide vor colabora la locale. Documentul prevede că se pot crea alianțe la nivel de localitate sau județ în funcție de situația din teren.
Protocolul e important mai ales pentru PSD, care reușește, încă o dată, să evite tentativele de izolare din partea adversarilor și mai îndepărtează din ezitările unor posibili viitori parteneri. De asemenea, se reușește îndepărtarea, pentru moment, a pericolului schimbării legislației electorale în sensul introducerii alegerii primarilor în două tururi. Această idee a PNL a speriat suficient de mult PSD-ul încît să îl convingă să reia colaborarea cu partidul fostului vicepremier Gabriel Oprea.
Sigur, marcat de scandaluri publice și de o oarecare antipatie din partea mediului online, UNPR avea la rîndul său nevoie de o gură de aer proaspăt. Practic, protocolul relegitimează UNPR fără să angajeze PSD pe termen mediu. Documentul prevede expres că eventuala preluare a candidaților „progresiști“ pe listele social-democraților se va discuta doar după locale. Așa că Gabriel Oprea și colegii săi vor trebui să își demonstreze utilitatea atît în termeni de resurse alocate, cît și în ceea ce privește rezultatele. Liviu Dragnea a făcut o afacere bună.
Mișcarea lasă dreapta în ofsaid. Și nu numai dreapta, ci și partidele noi, așa-numitele formațiuni antisistem (locale sau naționale) de inspirație civică. Acestea din urmă, mici și fără resurse reale, sînt victime aproape sigure ale localelor și riscă să pice în derizoriu cînd se vor anunța rezultatele. O excepție poate fi Nicușor Dan și a sa Uniune Salvați Bucureștiul, însă doar dacă o sumă mare de precondiții se vor îndeplini. Există însă soluții pentru echilibrarea situației și ele sînt sugerate chiar de acțiunea stîngii. Acestea țin însă de un oarecare pragmatism, un pic de viziune și calcule solide.
Evoluția cea mai la îndemînă este semnarea de astfel de protocoale între PNL (principalul partid al dreptei) și partidele mai mici. Acestea, ca și în cazul PSD-UNPR, trebuie să lase libertatea organizațiilor locale să ia deciziile pe care le consideră de cuviință pentru un rezultat bun. Asta ar presupune inclusiv renunțarea la candidaturi controversate și susținerea unui reprezentant al partenerilor. Sigur că, în cele mai multe cazuri, candidatul unic ar fi al PNL. Dar se pot imagina situații în care PNL renunță la rîndul său. Bucureștiul e una dintre ele.
De ce ar face PNL așa ceva? În primul rînd pentru a-și mări șansele de a accede la puterea locală, indiferent dacă alegerile se desfășoară într-un tur sau două. Așa cum arată situația acum, PNL riscă să piardă aproape toate orașele mari, dacă nu găsește o ieșire din impas. Asta va transmite un semnal neplăcut pentru liberali, în perspectiva alegerilor parlamentare care vor urma. În al doilea rînd, liberalii au nevoie aproape disperată să arate că au o strategie, că sînt stăpîni pe situație. E destul de clar că PNL este mai degrabă reactiv și reținut. Fără putere reală în Guvern sau în Parlament, liberalii au o singură zonă de speranță: președintele Iohannis, care se menține (încă) destul de sus în sondaje. Un alt argument ar fi necesitatea de a nu-și îndepărta acel segment de electorat – mic, dar foarte vocal – care s-a săturat de tot felul de compromisuri între partidele mari. PNL poate arăta că e dispus să facă și compromisuri în sens invers: al unei politici mai apropiate de cetățeni și mai puțin cinice.
De cealaltă parte, putem lesne bănui că partide ca M10 sau USB au tot interesul să se delimiteze de politica ultimilor ani. Însă e foarte greu să faci asta practic. De aceea poate mult mai bine ar fi să încerce să cîștige cu pași mici teren. Astfel pot condiționa participarea la alianțe naționale sau locale de impunerea unor criterii de selecție a candidaților mai aspre și a unor principii de guvernare care au fost, în bună măsură, ignorate pînă acum. Întrebarea pentru aceste partide este dacă preferă un eșec plenar glorios sau mai multe victorii mici.
Stînga se va prezenta la locale într un bloc compact. Simplul fapt că această construcție există îi oferă un avantaj incontestabil. Dacă dreapta vrea să anuleze acest avantaj, trebuie să procedeze la fel.
În lipsa unei mici doze de pragmatism, putem întrevedea deja depresia dreptei în dimineața de după locale. Nu va fi un spectacol plăcut.
Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.