O guvernare mai bună pentru lumea arabă
Un sondaj recent, efectuat de Carnegie Endowment for International Peace în rîndul a 100 de lideri de opinie arabi, a evidențiat un consens covîrșitor cu privire la ce anume se află în spatele multiplelor probleme din regiune: lipsa unei bune guvernări. Într-adevăr, cei întrebați au evocat mai degrabă problemele interne care decurg din această lipsă – autoritarism, corupție, sisteme de educație învechite și șomaj –, decît temele regionale, cum ar fi amenințarea Statului Islamic autoproclamat (ISIS) și ingerința forțelor regionale sau a puterilor străine.
Aceste informații nu reprezintă nimic nou. Revoltele Primăverii Arabe au scos la iveală inadecvarea contractului social din regiune, în contextul provocărilor politice și economice actuale. Dar guvernele arabe par să nu fi înțeles încă mesajul.
La cinci ani de la începerea revoltelor, cetățenii arabi au prea puțin de spus cu privire la mersul lucrurilor din propria țară – în unele cazuri, mai puțin chiar ca înainte. Mai mult, ei depind de economii rentiere, incapabile să creeze suficiente locuri de muncă pentru segmentul tînăr și educat al populației. Și sînt confruntați cu o absență alarmantă a statului de drept, care nu le oferă nici o garanție că vor fi tratați egal indiferent de sex, origine etnică sau religie.
Slaba guvernare din prezent nu înseamnă însă că lumea arabă e condamnată la eșec. Tunisia reprezintă un far al speranței. După revoluția din 2011, Tunisia a demarat un proces consensual și integrativ de dezvoltare a unui nou contract social, care respectă toate drepturile individuale și colective ale cetățenilor săi.
În vreme ce Tunisia încă se confruntă cu probleme serioase economice și de securitate, dialogul național lansat de guvern este primul pas esențial către rezolvarea lor. Și alte societăți arabe ar trebui să lanseze dialoguri similare, cu scopul de a crea economii și instituții care se adresează nevoilor cetățenilor lor.
Istoria ne-a învățat că astfel de procese de tranziție necesită timp. Ideile și energiile îndelung reprimate, eliberate de evenimente ca Primăvara Arabă, trebuie să se maturizeze pentru ca societatea să poată beneficia pe deplin de pe urma lor.
Să luăm cazul revoltelor europene din 1848, în care cetățenii au protestat împotriva sistemelor autoritariste, feudale, și împotriva lipsei de perspective economice. Spre sfîrșitul anului, forțele status quo au reușit să reia frîiele puterii și revoltele au părut să fi fost înăbușite.
Dar ceva s-a schimbat. Tabuuri au fost încălcate și, în deceniile următoare, progresul tehnologic a permis răspîndirea unor noi idei. La puțin timp după aceea, feudalismul a început să se dizolve, valorile democratice și liberale au luat avînt, femeile au cîștigat mai multe drepturi și au apărut sisteme economice capabile să sporească productivitatea, să permită rate mari de creștere și să ridice standardul de viață.
Un proces similar se desfășoară gradual și în lumea arabă, în care cetățenii (mai ales tineretul), cărora le lipsește încrederea în propriile guverne, caută surse alternative de informare și noi căi de supraviețuire economică. Această evoluție a rămas pînă acum neobservată de guverne, ceea ce reflectă lipsa lor de receptivitate față de propriii cetățeni. În curînd, această realitate nu va mai putea fi ignorată.
Toate acestea se petrec într-un moment în care se face simțită și o altă evoluție importantă: sistemul de rente bazat pe petrol se diminuează rapid, datorită scăderii vertiginoase a prețurilor energiei din ultimii doi ani. În special Arabia Saudită a fost nevoită să inițieze o reorientare către un model economic care pune accentul pe investiții și productivitate, ca principale motoare ale creșterii economice. Alte țări din regiune vor trebui să îi urmeze exemplul și să reformeze sistemele economice, sau să se confrunte cu mînia cetățenilor tot mai nemulțumiți.
Un element important al strategiilor de reformă economică va fi tehnologia. 240 de milioane de arabi – în mare parte tineri – au deja acces la Internet, prin intermediul telefoanelor mobile. În 2020 se estimează că întreg tineretul arab va fi conectat. Tehnologia înlesnește crearea și distribuirea cunoașterii într-o regiune tradițional înapoiată în acest domeniu, iar start-up-urile tehnologice sînt în creștere.
Asta nu înseamnă că tehnologia este un panaceu pentru această regiune. La urma urmei, și ISIS folosește tehnologia, chiar dacă într-un mod sinistru: pentru a răspîndi o propagandă cumplită și pentru a recruta noi membri. Dar tehnologia poate accelera progresul social și economic al lumii arabe, prin chiar faptul că țările construiesc un cadru instituțional modern, capabil să o suporte.
În ziua de azi, nici o țară nu poate evolua fără să creeze instituții eficiente și credibile, fără să întemeieze un sistem inteligent de piedici și contraponderi politice și fără să distribuie controlul asupra luărilor de decizie între mai multe foruri. Acestea sînt elementele vitale care permit țărilor să le ofere cetățenilor o calitate adecvată a vieții.
Cu timpul, lumea arabă le va dobîndi. În vreme ce comunitatea internațională își îndreaptă atenția către ISIS și rolul distructiv al Iranului în Orientul Mijlociu, cei mai mulți arabi urmăresc să-și îmbunătățească viețile. Guvernele lor ar trebui să îi încurajeze.
Marwan Muasher, fost prim-ministru adjunct și ministru de externe al Iordanului, este vicepreședinte de studii și director al „Programului pentru Orientul Mijlociu“, în cadrul Carnegie Endowment for International Peace. Cea mai recentă carte publicată: The Second Arab Awakening and the Battle for Pluralism.
© Project Syndicate
Mohammed Bin Rashid
Global Initiatives, 2016.
traducere din limba engleză
de Matei PLEȘU
Foto: wikimedia commons, revolte tunisiene