O fi România altfel...
De curînd zburătăci prin națiune un (alt) studiu al unor cercetători britanici. Ziceau ei că românii sînt cei mai vulnerabili europeni la mesajele populist-autoritare. Rata era de 84%! Pe locul doi venea Polonia, apoi, pe trei, Franța. Germania era pe penultimul loc, cu doar 18%, iar Lituania beneficia de… 0% cetățeni cu simpatii pentru politicieni populist-autoritari. Cercetarea respectivă a fost copios interpretată și comentată pe posturile de știri. Am rămas ușor pe gînduri, căci ceva nu se prea potrivea. Carevasăzică, Germania ar fi pe ultimul loc? Acea Germanie unde partidul AfD a cîștigat alegerile în landul Berlin? Am mers pe firul apei, spre autorii studiului. Așa am ajuns, via Mediafax, la YouGov. Un site englezesc care se ocupă cu tot soiul de sondaje online (în ziua cînd l am accesat eu, prima pagină era ocupată de un sondaj despre șansele lui Jeremy Clarkson de a face Top Gear mai bun în noul format de pe Amazon).
Am „scrollat“ direct la Metodologie. Acolo, fără nici un indiciu privind eșantionul, mi se spune că procedura de sondare a fost mai degrabă „artă, nu știință“ și că România este o excepție, deoarece majoritatea cetățenilor săi sînt pro-europeni. Așadar, avem un studiu online în care una dintre țintele cercetării dă rezultat zero (Lituania), ceea ce este imposibil statistic, iar eșantionul este neprecizat. Ridicînd din sprîncene, mă îndrept hotărît spre definiție. Ce-o fi aia „populism autoritar“, în opinia cercetătorilor? Aflu că este urma ideologică remanentă a stilului definit de Ronald Reagan și Margaret Thatcher în anii ’80-’90 și care a stat în amorțire cîteva decenii, pentru a reveni în forță în Europa, de curînd. Pentru a fi mai exacți, autorii enumeră cele patru coordonate care îl definesc: atitudinea eurosceptică (vezi Farage, Le Pen, Orbán și alții), poziția față de respectarea drepturilor omului (aici nu se dau detalii), opoziția față de primirea refugiaților și adoptarea unei atitudini de forță, etnocentriste, în politica externă.
Presupunînd că a fost chestionat un eșantion reprezentativ de români (ceea ce, în cazul unui studiu online, este greu de imaginat, dată fiind structura utilizatorilor de Internet în România), măcar în cazul euroscepticismului nu ne mai calificăm. Chiar autorii precizează, cu asterisc, că ai noștri conaționali nu intră în categorie, pentru că s-au dovedit mai degrabă euroentuziaști. Păi, atunci cum rămîne cu procentajul și categorisirea? O fi ceva pe la celelalte criterii. La drepturile omului? Habar n-am. Dacă acel capitol vizează doar drepturile LGBT și îndreptățirea lor la cununie civilă, ceea ce este o temă „la zi“ în Occidentul transatlantic, atunci este posibil (zic este posibil, nu am certitudini) ca românii să fie mai degrabă sceptici. Despre alte drepturi ale omului, nu-mi dau seama cum și pe unde ne-ar păcătui conaționalii. Ospitalitatea pentru refugiați nu este, într-adevăr, grozavă, din ceea ce am auzit și am văzut pe la televizor. Fără eșantion și fără vreo metodologie, nu pot să îmi dau cu părerea. Oricum, nu cred că ar ajunge spre optzeci și ceva la sută. Cît privește atitudinea de forță în politica externă, mai că te pufnește rîsul. Da, România este, alături de Polonia și țările baltice, partizana unei poziții ferme în ceea ce privește Rusia. Da, România face tot ce poate pentru a-și asigura teritoriul cu garanția unor baze NATO de cît mai înalt nivel. Da, România susține sancțiunile împotriva politicii agresive a lui Putin. Din ce văd prin piața publică de la noi, nu există alte puncte de vedere. Deduc că societatea românească are cam aceleași păreri cu autoritățile, în privința asta. O fi o dovadă de apreciere a populismului autoritar?
Așadar, în ciuda necalificării pentru mai toate cele patru criterii de apreciere, românii apar drept dedicați populismului autoritar, cu toate că nu există în Parlamentul național nici un partid de profil, iar politicienii „de linie“ sînt mai degrabă prezențe exotice. Fie „cercetătorii britanici“ au dat-o în bară cu studiul lor, fie România este, într-adevăr, „altfel“.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.