O aniversare

În Germania, aniversarea căderii comunismului va prilejui manifestări de proporţii: expoziţii documentare, festivaluri, expoziţii itinerante, dezbateri, concerte. În Polonia, pe 4 iunie, la Gdansk, vor veni conducători şi intelectuali din toată Europa, pentru a marca acele alegeri parlamentare istorice care au adus la putere Solidaritatea. O fundaţie americană va inaugura pe Internet Muzeul virtual al comunismului (www.globalmuseumoncommunism.org) "ca omagiu pentru cele 100 de milioane de victime ale comunismului din întreaga lume". Şi în Bulgaria va fi marcat sfîrşitul comunismului, dar - cum observă jurnalista Iva Rudnikova, în hebdomadarul Kapital - "marcarea nu este probabil cuvîntul potrivit, deoarece deocamdată autorităţile nu au prevăzut nici o formă de comemorare, ca să nu mai vorbim de festivităţi. Deşi şi noi am ajuns în anul 20 al postcomunismului. Dar problema comemorării e mai dureroasă decît în altă parte, pentru că ne lipsesc acele elemente care să ne facă să înţelegem evenimentele de atunci. Nu ştim ce s-a întîmplat într-adevăr în Bulgaria (Todor Jivkov a fost înlăturat de la putere pe 10 noiembrie, printr-o lovitură de palat, înlocuit fiind cu un comunist reformator: Petar Mladenov, apropiat de Moscova). Nu ne-am reglat socotelile cu trecutul. Nu există nici un loc sau vreun simbol care să concretizeze această revoluţie. Nu avem Zidul de la Gdansk şi s-a pierdut acel concentrat de speranţă şi de hotărîre de pe străzile Sofiei. Aduceţi-vă aminte de cuvintele de ordine de atunci: ŤTimpul ne aparţine», ŤUltimul vals», ŤO să fie mai bine». Primul a devenit: ŤCînd va fi momentul», al doilea o interminabilă farandolă, iar cel de-al treilea un slogan publicitar al unei companii de telefonie mobilă". (M. B.)