O agendă indiscutabilă

2 octombrie 2014   PE CE LUME TRĂIM

Amicul meu nu este vreun autist social sau politic. E destul de implicat în ale cetăţii. A participat la fel de fel de acţiuni caritabile, a fost membru al unui partid istoric în anii ’90, a tot ieşit prin Piaţa Universităţii la demonstraţii şi proteste. În plus, e un tip optimist, plin de umor, pozitiv, fără încrîncenări aiurite sau talibanisme de vreun fel.

De-aia m-am bucurat să nimeresc lîngă el. Ziceam că mai am cu cine să comentez evenimentele la zi, cele fierbinţi, tocate zi de zi pe la tocşouri, numite aşadar că formează agenda publică. Pe lîngă noi, alţi amici, cam la fel cu toţii: vîrste şi condiţii materiale mijlocii, burghezi, familişti, cu copii. Primul subiect ce-mi vine-n cap: Turcescu. „Mă ierţi“, zice prietenul meu. „Nu prea am ce comenta. L-am urmărit o vreme, apoi l-am lăsat în plata Domnului, după fazele cu Orban şi Becali. Nu l-aş fi crezut nici dacă îmi zicea că e gheaţă la Polul Nord.“ Amicul se referea la celebrul interviu cu Gigi Becali, pe capota Maybach-ului, în Piaţa Universităţii, un soi de act „jurnalistic“ prestat pe bani. Grei. Apoi, îmi amintea şi de celălalt moment, aproape la fel de faimos, în care Robert a încercat să îl linşeze mediatic pe Ludovic Orban, în urma unui banal accident de circulaţie, şi i-a înregistrat o convorbire telefonică pe care a difuzat-o pe post. Nici una dintre acţiuni nu avea legătură cu jurnalismul. „Eh, o fi avut legătură cu agenturili pentru care lucra“, zîmbeşte amicul şi încearcă să schimbe vorba, dînd din mînă a lehamite.

„Sobaru!“ zic eu, sperînd să reintru în conversaţie (da, cam ca Sveik). „Trist! Subiect de film mai degrabă decît de dezbateri la televizor“, îmi răspunde. „Un om lovit de soartă, cu un ghinion fantastic, care a cedat nervos. Dacă aş fi la Hollywood şi aş avea talent, cred că i-aş transforma povestea într-un scenariu destul de bun. Ar avea de toate: dramă, lacrimi, suişuri, coborîşuri, deznădejde, speranţă, faimă de-un sfert de oră, manipulare media, cinism editorial. Ar avea de toate, cu excepţia finalului. La Hollywood, ar trebui să îi trag un happy-end. Nu ştiu dacă e posibil. Tot cinic vorbind, este un fapt divers ceva mai răsărit.“ Nu am a-l contrazice. Toate smucelile scrîşnite de moderatorii unor dezbateri televizate în încercarea de a generaliza şi de a face din gestul lui Adrian Sobaru ceva utilizabil în campania electorală au eşuat în interminabila răfuială dintre B1 şi Antena 3. Cu rare excepţii – nici un act jurnalistic, nici în cazul ăsta. Ce să comentezi, ce să dezbaţi? Un caz trist, atît. Amicul încearcă din nou să schimbe subiectul.

Ce să mai zic? Am zis: „Microsoft!“ Ciubucul pe care ei l-ar fi plătit în conturile a opt miniştri români, adică. Amicul este, repet, un bun cunoscător al vieţii publice. A cunoscut personal mai mulţi politicieni decît media. V-am spus doar că a activat şi la nivel de organizaţie locală, într-un partid istoric. „Lista acuzaţilor mi se pare neverosimilă. Sînt acolo nume despre care nu s-a auzit niciodată că ar fi luat. Fie vorba între noi, indiferent de ce scrie presa, de dezvăluirile mai mult sau mai puţin direcţionate cu privire la corupţia din mediile de afaceri şi politice la nivel naţional sau local, se «cam ştie» cine ia şi cine nu, în administraţie. În cazul cu Microsoft e ceva ce nu se potriveşte: prezenţa unor anumite nume printre cei acuzaţi.“ Tind să fiu de acord. Nici eu nu îi văd pe Andronescu, Funeriu, Tănăsescu sau Ţicău spălînd bani obţinuţi din oarece şpăgi. Nu e plauzibil. Amicul are emoţii. „Ar fi păcat să asistăm la un flaps al DNA-ului tocmai acum, cînd credibilitatea îi este în creştere.“ În plus, atît de imprudent să fie Microsoft? Odată dovedită cîrdăşia, gigantul american ar avea mari probleme la el acasă: amenzi substanţiale şi investigaţii penale care pot aduce închisoarea pentru cei vinovaţi. Neclară afacere.

Aşa am constatat că sîntem în criză de subiecte publice. Că nu prea avem, cum s-ar zice, „agendă la zi“. Se poate ca amicul să nu fi avut chef de vorbă. În fond, eram la o nuntă şi muzica era destul de tare. Greu să dezbaţi „agende“ în atari condiţii. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

Mai multe