Numărătoarea a început

10 decembrie 2008   PE CE LUME TRĂIM

Supus analizei, entuziasmul începe să se dizolve şi candidatul Obama, devenit preşedinte ales, începe să se confrunte cu cei care zic "V-am spus noi", dar şi cu reproşurile de tipul "Nu pentru asta te-am ales!". "Sîntem în balonul Obama. Şi nu e prea comod să faci un pas, să ieşi din el şi să-l dezumfli" - spune Steven Clemons, un analist liberal de la New America Foundation. Deşi a afirmat că în Statele Unite nu există decît un singur preşedinte, cel în exerciţiu, adică Bush, ceea ce e corect, Obama e perceput ca reala sursă a autorităţii. În timpul atacurilor teroriste de la Mumbai, media americană a aşteptat reacţia celui care se încălzeşte la marginea stadionului. Obama s-a consultat cu Condoleezza Rice, secretar la Departamentul de Stat, şi a declarat că monitorizează cu atenţie criza şi că "aceşti terorişti care au ţintit civili nevinovaţi nu vor înfrînge marea democraţie indiană şi nu vor zgudui coaliţia globală care o apără". Preşedintele în exerciţiu, Bush, îşi petrecea week-end-ul în Peru, la un forum economic internaţional, şi s-a fotografiat în poncho. Casa Albă a dat un comunicat de condamnare a violenţelor din India, în timp ce Bush a "iertat" doi curcani, salvîndu-i de la prezenţa pe masa de Thanksgiving. Prezenţa intensă a lui Obama pe scena publică nu are nici un precedent, dar ea este justificată prin condiţiile speciale ale tranziţiei puterii: pe de o parte, evoluţia crizei economice impune formularea unor planuri urgente, pe de altă parte, declinul în popularitate al administraţiei Bush, ezitările anterioare ar influenţa în mod negativ efectele unor eventuale măsuri. "Obama nu-şi poate permite luxul să aştepte" - scria Time Magazine, iar el însuşi declara că "starea economiei nu ne permite ezitări şi amînări". Sînt numiţi membrii viitoarei echipe prezidenţiale, cei mai mulţi nume cunoscute, ceea ce ar putea justifica nemulţumirile de tipul "o să trăim al treilea mandat Clinton". Preşedintele e dator într-o mare măsură militanţilor anonimi, care s-au zbătut din greu să-l scoată din anonimat, să explice de ce americanii albi n-au de ce să se teamă de un preşedinte de culoare, de ce acest candidat negru este cea mai bună opţiune în condiţiile date. Aceşti militanţi s-au mobilizat pentru că au crezut în mesajul schimbării, în retorica lui "o să fie altfel". Ce fel de "altfel", cînd pîrghiile puterii de azi vor fi manevrate de oamenii puterii de alaltăieri - se întreabă, de exemplu, liderii sindicali care au contribuit cu milioane de dolari la fondurile de campanie şi acum observă că nu s-a găsit un loc pentru nici unul dintre ei, în noua echipă economică. "Schimbarea sînt eu" - răspunde trufaş Obama - şi pentru ca ea să se producă rapid e nevoie de oameni familiari cu procesul de decizie şi cu posibilităţile de a-l aplica. Cu alte cuvinte, el n-are timp să le ofere viitorilor colaboratori cursuri de calificare la locul de muncă. Există însă şi un alt semnal puternic dat de numirile lui Obama. Un republican, Robert Gates, la Apărare şi fosta rivală la nominalizarea democrată, Hillary Clinton, la Externe, demonstrează că el s-a luat în serios cînd a promis că se consideră alesul unei Americi solidare. Colaborarea cu Hillary ar putea pune cîteva probleme, atît în privinţa principiilor, cît şi în ceea ce priveşte formele de manifestare a temperamentului fostei prime doamne. Liderii grupurilor pacifiste sînt dezamăgiţi, ei sperau ca politica externă să nu fie condusă de o persoană care a votat pentru războiul din Irak. Luni de zile preşedintele ales şi ministrul său de Externe au luptat unul împotriva celuilalt şi au rezervat o parte importantă a discursurilor lor evidenţierilor slăbiciunilor celuilalt. Dar nici unul nu s-a dedat la insulte, nu a spus acele lucruri care ar putea bloca definitiv o relaţie de colaborare. Practica democratică porneşte de la principiul că rivalul este o prezenţă umană mai mult sau mai puţin plăcută, cu soluţii mai mult sau mai puţin coerente, în nici un caz diavolul aşezat în calea Arhanghelului: de aici şi posibilitatea de a realiza în fapt uniunea naţională, atît de rîvnită şi de sabotată de autorii pamfletelor ce ţin loc de programe electorale.

Mai multe