Nu vreau să investesc la bursă!

„Alo, bună ziua. Domnul Giurgiu?“
„Da, eu sînt.“
„Domnule Giurgiu, aveţi două minute pentru a sta puţin de vorbă?“ (sînt deja în alertă)
„Depinde de subiect. Ce doriţi să discutăm?“
„Domnule Giurgiu, sînt de la firma Fîsss_Invest, lider global pe pieţele de capital mondiale“ (devin brusc enervat, am experienţă, bănuiesc ce urmează), „şi aş dori să purtăm o discuţie despre oportunităţi incredibile de investiţii pe piaţa de valori.“
„Ce vă face să credeţi că mă interesează să conversez pe acest subiect?“ (întreb să mă aflu în treabă; ştiu deja ce va urma)
„Păi, dumneavoastră sînteţi un om de afaceri, preocupat de orice oportunitate de a cîştiga bani, de a face un profit“, îmi spune vocea care se prezintă a fi de la Fîsss_Invest. „Ciudat. Nu mă interesează afacerile pe piaţa de capital, nu am bani de investit. De unde aveţi numele meu?“

De aici, încep variantele de răspuns. Cel mai des mi se spune: „Dintr-o bază de date.“ Eu întreb, ca prostul: „Ce bază de date? De unde şi pînă unde?“ De aici- încolo, încep să curgă replici diverse: „Nu ştiu, e de la firmă, şefii ştiu, eu nu am nici o informaţie“ este cel mai des auzit răspuns. Pe locul 2 vine cel cu „Vă ştim de la Registrul Comerţului.“ Aici am o replică simplă: „Drăguţă, minţi de îngheaţă apele. Nu am avut în viaţa mea vreo firmă, nu am fost acţionar nicăieri, astfel încît deduc faptul că eşti, de fapt, un escroc. Nu ai cum să îmi ştii numele de la Registrul Comerţului.“ Se lasă o oarecare linişte de două-trei secunde, după care, cu un tupeu impresionant, sînt atenţionat asupra faptului că nu ei vor face investiţia, ci eu. Ei doar mă vor ajuta cu informaţii pertinente, la ordinea zilei, despre mersul pieţelor globale. Nici un cuvînt asupra faptului că, de fapt, nu mi-au găsit numele prin Registrul Comerţului. Alt răspuns nostim auzit a fost: „Domnule Giurgiu, ne-am cunoscut la un eveniment cultural.“ Evident, replica îmi vine de la sine: „Stimate domnule, eu nu calc pe la evenimente culturale. Nu am fost la teatru de pe vremea lui Ceauşescu, Opera nu ştiu unde e, iar lansări de carte nu servesc, căci mi-e teamă de suflul rachetei în zona de lansare.“ Domn’le, jumătate dintre ei nu se prind! Rămîn la telefon, nu mă înjură de mamă şi continuă să încerce a mă convinge că Fîsss_Invest (lider global pe pieţele mondiale de capital) este oportunitatea optimă de îmbogăţire rapidă, fără dureri de cap. Condiţia? Să le dau lor pe mînă banii mei, cum s-ar zice, iar ei să îi investească înţelept şi să îmi returneze un profit nemaivăzut!

În funcţie de dispoziţia (mea) din ziua respectivă, de aici încolo, conversaţia evoluează spre soluţia amiabilă („Nu mă interesează nici un fel de investiţie, uitaţi-mă şi nu mă mai sunaţi.“) sau spre cea relativ ameninţătoare („Stimabile, informează, te rog, pe şefii matale că acum îmi oferiţi produse şi servicii nesolicitate, utilizînd în acest scop date cu caracter personal, ceea ce este ilegal şi, dacă mă mai sunaţi o singură dată, vă veţi trezi cu ditai reclamaţia penală şi cu procurorii la uşa firmei voastre de garsonieră, de profil global şi cu mare renume pe pieţele mondiale de capital.“) De fiecare dată, îmi doresc să fie ultimul apel din partea lui Fîsss_Invest. Deşartă speranţă! Am o medie de patru-cinci asemenea apeluri – săptămînal! Nimic nu funcţionează: nici ameninţările cu procuratura, nici vorba bună. În ultima vreme, am constatat că sînt mai multe voci feminine decît masculine, şi că ele (vocile, carevasăzică), îmi solicită o întrevedere între patru ochi, într-un loc de mine ales, pentru a mi se explica într-o manieră personalizată – ha, chiar aşa! – care sînt avantajele investiţiilor prin intermediul firmei respective…

Am o singură nelămurire: de unde mi se trage? La promoţiile de la supermarket-uri livrez întotdeauna numere false de telefon, iar cont de Facebook nu am! De unde mama naibii şi-au închipuit ăştia că eu aş vrea să cumpăr acţiuni Apple la bursa din New York, prin intermediul lui Fîsss_Invest? Fiind ei aşa de bine informaţi, cum de nu au aflat că eu, de fapt, sînt un amărît de bugetar, salariat la Televiziunea publică? Cred că, de fapt, ei sînt nişte simpli escroci. Dumneavoastră ce ziceţi?  

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Foto: wikimedia commons