Nu cenzura, ci autocenzura
Cum mă aflu în vacanță în Muntenegru, mi-a luat puțin să mă decid despre ce să scriu în acest articol, rupt de vreo două zile de cotidianul vieții de acasă. Sînt cazat într-o zonă apropiată de Budva, dar totuși lipsită de agitația stațiunii, într-un sat oarecum izolat, în care stau mai mult familii. Loc liniștit, calm, departe de lumea dezlănțuită, unde poți sta pe terasă să citești sau să scrolezi telefonul, în timp ce bei un pahar cu vin. Este luni seara, noapte, iar eu stau pe terasă, prietenii cu care am venit, un cuplu, joacă un joc în living, iar în jur este liniște.
Scrolez deci și descopăr că festivalul Untold a devenit subiect de discuție aprinsă în mediul online și offline datorită apariției interpretului Gheboasă și versurilor sale provocatoare. Adolescenții și tinerii participanți s-au arătat extaziați de prestația sa, iar reacțiile variază de la îngrijorare cu privire la educația și valorile acestor generații pînă la argumente pentru libertatea de expresie și necesitatea unei perspective echilibrate. Încerc să explorez și eu, așadar, subiectiv și cu siguranță nu exhaustiv, aceste aspecte pornind de la modul în care educația familială și școlară, cenzura și influențele artistice controversate pot modela gîndirea adolescenților.
Educația este un factor determinant în dezvoltarea individuală a adolescenților. Familiile și școlile joacă rolul dominant în transmiterea valorilor, a eticii și a cunoștințelor necesare pentru a naviga în societate și pentru a menține sănătatea acestei societăți. Cu toate acestea, educația nu este o influență unilaterală; adolescenții sînt expuși, de asemenea, la diverse medii și influențe externe, inclusiv media și cultura populară.
Deși interpretarea lui Gheboasă și versurile sale provocatoare pot stîrni îngrijorare, este important să recunoaștem că adolescenții sînt capabili să distingă între valorile promovate în muzică și cele pe care le învață în familie și în școală. Învățămintele solide și discuțiile deschise cu părinții și profesorii îi pot ajuta pe adolescenți să-și dezvolte capacitatea critică de evaluare și să înțeleagă diferențele dintre divertisment și realitate.
Discuțiile despre cenzură se aprind frecvent în contextul culturii și artei controversate, al celei avangardiste sau subversive, al subculturilor sau al culturii marginale. A interzice sau a cenzura anumite expresii poate avea efecte asupra libertății de expresie, iar adolescenții pot percepe astfel de acțiuni ca încălcări ale drepturilor lor. În foarte rare cazuri cenzura poate fi văzută ca o măsură de protecție a valorilor și normelor sociale.
În cazul muzicii lui Gheboasă, cenzura poate fi problematică din cauza impactului său asupra libertății artistice. În loc să optăm pentru cenzură, ar putea fi mai benefic să promovăm discuții și dezbateri deschise despre conținutul muzical controversat. Aceasta poate fi o oportunitate pentru părinți, profesori și adolescenți să analizeze împreună mesajele transmise de astfel de expresii artistice și să dezvolte discernămîntul cultural și critic.
Este important să recunoaștem că muzica și cultura populară au influențe puternice asupra adolescenților, dar aceasta nu înseamnă neapărat că valorile promovate de artiști precum Gheboasă vor deveni normative pentru aceștia. Adolescenții tind să exploreze și să experimenteze diverse stiluri muzicale și trend-uri culturale, dar asta nu înseamnă că vor adopta automat aceste valori în viața lor de adulți. Toate generațiile au avut muzica lor subversivă și provocatoare. Acum cîțiva ani, generația părinților acestor adolescenți (și a mea) asculta trupe de rap precum B.U.G. Mafia și Paraziții, care, deși aveau un mesaj mai puțin obscen, față de gustul și pudibonderia trecutului păreau oripilante. Este adevărat și că aveau o încărcătură ideologică puternică, trecînd dincolo de suprafața obscenității, pe care alunecă mesajul lui Gheboasă. Mesajele acestor trupe adresau critici sociale, adesea exprimînd nemulțumirea față de sistemul politic și față de societate. Dar tot un fel de nemulțumire poate că ar trebui să vedem și în această golire de orice mesaj, altul decît obscen și sexist, promovată de Gheboasă.
Aș lua, însă, în considerare faptul că generațiile tinere de astăzi sînt expuse la o gamă mai largă de informații și perspective decît cele din trecut. Internetul și accesul la resurse diverse permit adolescenților să-și formeze propriile opinii și să dezvolte o înțelegere complexă a lumii înconjurătoare. Nu i-aș subestima pe acești tineri, mai degrabă aș vedea extazul lor de la concert (unde Gheboasă a fost, evident, o alegere a organizatorilor, generată de o proiecție a cîștigului financiar!) ca pe un debușeu, o supapă.
Festivalul Untold și prestația lui Gheboasă aduc, desigur, în prim-plan întrebări importante despre educație, cenzură și impactul muzicii controversate asupra adolescenților. Dar în loc să ne concentrăm pe interzicerea sau cenzurarea anumitor expresii artistice, ar trebui să ne axăm pe crearea unui mediu în care adolescenții să fie încurajați să dezvolte discernămînt cultural, să-și exprime opiniile și să participe la dezbateri deschise despre conținutul muzical, artistic, cultural pe care îl îngurgitează. Educația în familie și în școală, alături de discuții sănătoase și critice, sînt cheia pentru a ajuta adolescenții să navigheze într-o lume plină de influențe diverse și să-și formeze propriile valori. Cenzura este o soluție pe care nu trebuie să ne-o dorim. Autocenzura, însă, este o soluție.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.