Noul DOOM
Cu 16 ani în urmă apărea o nouă ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM2), după ce timp de două decenii (din 1982) vechea ediție fusese reperul normativ absolut pentru edituri și presă și devenise sursa unor teste-grilă și întrebări-capcană la diferite examene. Reacția publică din anul 2005 față de schimbările aduse de dicționar a fost, în mod surprinzător, predominant negativă: pentru mulți vorbitori, șocul de a vedea modificate unele norme pe care le deprinseseră fără comentarii și explicații a fost mare, creînd dezamăgiri și derută. Norma era considerată de mulți o realitate obiectivă, imuabilă, absolută, nu o convenție efemeră, care poate fi schimbată sub presiunea uzului. Cel mai surprinzător fenomen a fost, atunci, răspîndirea unor legende absurde: comentatori care nu avuseseră în fața ochilor dicționarul transmiteau cu deplină convingere zvonuri despre presupuse noi reguli. Tulburați de acceptarea ca variante a pluralelor feminine cireși și căpșuni și mai ales de scrierea într-un cuvînt a formelor niciun(ul), nicio, niciuna, respectivii vorbitori transmiteau strania idee că nu mai există reguli și că o mulțime de alte grupuri de cuvinte (întrun, întro etc.) urmau să se scrie fără cratimă sau fără pauză.
La începutul acestui an a apărut o nouă ediție a dicționarului (DOOM3): actualizată, așa cum se cuvine, prin abandonarea unor variante ieșite din uz, prin acceptarea unor împrumuturi și creații recente, prin precizări și completări suplimentare acolo unde se văzuse că este nevoie de ele. Noul Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic a fost publicat sub egida Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, coordonatoare și autoare fiind Ioana Vintilă Rădulescu, cea care a editat și versiunea anterioară, din 2005; din vechea echipă a mai rămas coautoare Cristina Aranghelovici. Autoarele, într-o muncă impresionantă de mai mulți ani, desfășurată cu mare migală și nesfârșite dezbateri, au ținut cont de reacțiile apărute între timp, de observațiile critice, întrebările și sugestiile cititorilor, de studiile specialiștilor asupra dinamicii limbii, bazate pe chestionare și statistici. Noua ediție este prefațată de indicații de utilizare și de explicații normative extrem de detaliate și utile, ajungînd doar acestea, în ansamblu, la dimensiunile unei cărți (200 de pagini).
Din nou, reacțiile cele mai zgomotoase din mass-media au accente negative. De data aceasta, știrea preferată de jurnalismul tabloid – șoc și groază! – se referă la invazia de anglicisme. În articole, dar mai ales în comentariile cititorilor, apar cuvintele-cheie ale reacțiilor naționaliste, ale emoțiilor față de presupusele suferințele ale limbii: epidemie, batjocorire, stîlcire, mutilare, masacrare. Față de anul 2005, reacțiile din 2022 au căpătat și note politice, cu aluzii la opoziția între naționalism și globalizare, între păstrătorii tradiției și trădătorii de neam: hipsteri, corporatiști etc.
O precizare editorială – numărul de cuvinte adăugate față de vechea ediție, aproximativ 3.500 – a fost asimilată în grabă și fără verificare cu ideea introducerii în normă a mii de anglicisme. De fapt, numărul anglicismelor adăugate e mult mai mic: noutățile țin în mare măsură de separarea unor utilizări morfologice (substantive adjectivizate, adjective participiale, adverbe provenite din adjective sau substantive) și a unor locuțiuni, de înregistrarea unor derivate și chiar a unor cuvinte vechi și populare omise din lista anterioară. În plus, comentatorii grăbiți (și care nu au citit, desigur, secțiunea introductivă a dicționarului) consideră că înregistrarea anglicismelor reprezintă o validare oficială și chiar o recomandare de folosire. De fapt, termenii preluați din alte limbi (mai ales din engleză, evident) sînt identificați ca elemente străine, încă neasimilate, dar a căror frecvență în uzul actual nu poate fi ignorată și pentru care utilizatorul obișnuit chiar așteaptă indicații de pronunție și de utilizare gramaticală (articulare, eventuală formare a pluralului etc.).
Oricum, cine are curiozitatea să verifice pagină cu pagină dicționarul va observa că adaosurile (marcate cu semnul +) sînt de tipuri diferite. În primele pagini de la litera F, de exemplu, va întîlni, desigur, cîteva anglicisme frecvente în uzul cotidian și jurnalistic (Facebook, facelift, face to face, fake, fake news, fashion, feeling), dar și un franțuzism (en fanfare), alte noutăți internaționale intrate în viața cotidiană (feng shui și falafel), termeni culturali și științifici cu sursă sau corespondent latino-romanic (fabulatoriu, facondă, factual, faeton, fenotipic, feromon, fibroză, ficțional), completări ale unor familii de cuvinte din aceleași sfere culturale (facilitator, a falimenta, a faza, fertilizant, substantivele fertilizator, fantomatic și feminin etc.). Mare parte a noutăților reflectă o reordonare a materialului lingvistic mai vechi: așa apar făloșenie și fată-mare, adverbele ferfeniță și fedeleș, formele Fecioară și Fecioara ca nume de zodie și constelație, locuțiunile ferească Dumnezeu, ferească Sfîntul, feri, Doamne, în fapt, fapt de, față cu, în fel și chip, din fericire, fiecare în parte, fie că etc. Cum se vede, cele cîteva anglicisme reprezintă cam 15% din noutăți. Nu o spun ca să diminuez în vreun fel noutatea și folosul dicționarului; dimpotrivă, e un contraargument față de spaimele naționaliste ațîțate de extragerea dintre noutăți a cîtorva anglicisme foarte recente sau prea tehnice, de natură să-i sperie pe cititori.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).