Nostalgie monetară
Uneori nu e nevoie de un referendum, cum a fost cel din Irlanda, pentru ca într-o ţară europeană sau alta cetăţenii să-şi exprime reticenţele nu doar faţă de viitorul UE, ci şi faţă de ceea ce se consideră a fi victoriile ei. Presa anglo-saxonă comentează cu mult mai multă atenţie decît cea franceză iniţiativa unor negustori din satul Collobriers (Provence) de a accepta vechea monedă de dinainte de euro, francul. Nu doar absenţa de pe bancnote a figurilor familiare ale istoriei lor naţionale îi deranjează pe francezi, ci şi convingerea că trecerea la euro a favorizat inflaţia şi creşterea preţurilor. Doamna Lepeltier, proprietara brutăriei şi conducătoarea asociaţiei locale a negustorilor şi meşteşugarilor, a auzit că în micul orăşel Le Blanc sînt acceptate la plată fostele monede. "Oamenii care au păstrat vechile bancnote, cei care le-au găsit teancuri în cine ştie ce fund de sertar sau Ťla ciorap» - mai există francezi fără nici o încredere în bănci - i-au cheltuit acum" (The New York Times, 30 iunie). "Cînd bătrînii mor, copiii găsesc o grămadă de bani sub saltea" - a spus reporterului ziarului britanic The Times (13 iulie), Sabrina Castell, vînzătoare, adăugînd că o femeie a adus 15.000 de franci (1500 de euro) păstraţi pentru că ea nu avea nici o încredere în moneda unică europeană. "Cum poţi să faci ca 27 de ţări să fie de comun acord? Poate într-o sută de ani" - îşi răspunde singur la întrebare proprietarul unui magazin. Primarul satului se laudă că e contactat de o mulţime de alţi primari gata să adopte sistemul şi nu e imposibil ca şi turiştii germani - aşteptaţi în sezonul turistic - să vrea să schimbe vechile mărci germane păstrate nu se ştie în ce scop. S-a descoperit că mai există oameni în vîrstă care-şi ţin socotelile în "vechii" franci, cei de dinaintea lui 1960, cînd s-a produs o denominare. Banca Franţei acceptă şi schimbă vechile noi bancnote (nu şi monedele) pînă la 12 februarie 2012. ( M. B. )