Noroc la ghinion

Aşa cred eu: că românul a avut noroc la ghinion. Carevasăzică, a avut ghinionul de a nu fi găsit nici un lider de opinie (cu adevărat) eurosceptic. Dacă am fi avut, am fi fost, zic eu, ceva mai bine pregătiţi pentru zilele postaderare trăite acum: adică negocieri în Consiliu, Comisie sau Parlament, ceva mai aplicate şi mult mai bine pregătite. Avînd în vedere că toată lumea pre-2007 se întrecea întru lauda Uniunii Europene, zugrăvind-o în culori cît mai roz, pare firesc ca, acum, românul să fie mai degrabă dezarmat cînd vine vorba de a-şi apăra interesele. Păi, atunci de unde norocul? Zic şi eu noroc, privind la necazul care a căzut pe capul vecinilor ucraineni. În zavera iscată, aud la televiziunile autohtone suficiente „capete vorbitoare“ dînd glas poziţiilor Kremlinului. Nu zic, varietatea de opinii este binevenită, numai că mă înfior la gîndul că am fi experimentat un euroscepticism ceva mai solid pre la noi pe plaiuri.  

Dacă am fi avut scepticism matur, nu era nici un bai. A critica aşa-zisa activitate a doamnei Ashton şi motivele instituţionale pentru care Serviciul de (In)acţiune Externă este mai degrabă o glumă, ar fi fost ceva. Mă tem însă că ne-am fi trezit cu mult mai mulţi admiratori ai virilităţii putiniene şi cu profunda înţelegere a destinului istoric al mămicii Rusia în context regional, pînă spre gurile Dunării.  

S-ar fi putut ca în România să se fi dezvoltat mişcări anti-NATO şi împotriva integrării în UE şi ca respectivii (prin varii metode specifice societăţii civile, de altminteri) să oprească, o vreme, semnarea celor două tratate de aderare. Am fi putut fi, acum, în afara celor două organizaţii. Care ne-ar fi fost poziţia? Cum ne-am fi privit viitorul pe termen scurt? Care ar fi fost perspectiva economică şi de dezvoltare? Printre ghinioanele numite „comunistul“ Iliescu, „oengistul“ Constantinescu şi „vaporeanul“ Băsescu, românul contemporan a avut noroc, zic eu. Ţara lui se găseşte (părere destul de rar exprimată în plan public) în cea mai sigură situaţiune din întreaga sa istorie. Este membră a celei mai puternice alianţe militare a momentului (NATO) şi a celei mai interesante organizaţii politico-economice mondiale (UE). Are asigurate atît securitatea teritorială, cît şi premisele prosperităţii.

Să ai timp de-o bere, să citeşti gazeta şi să-njuri guvernul reprezintă definiţia democraţiei – vorba lui Mircea Dinescu. Pînă la un punct, este chiar recomandat să îţi consideri politicienii „toţi o apă şi-un pămînt, nişte hoţi, dom’le, toţi fură de sting“. Este o bună tradiţie democratică, de găsit în orice ţară a lumii, cu excepţia Cubei şi a Coreei de Nord. Îmi pare însă păgubos să nu îţi accepţi norocul, atunci cînd te loveşte. Nu de alta, dar în atare caz, nu eşti în stare să îl şi foloseşti la maximum. Dacă tot stai şi te miri cum de-ai ajuns în aceleaşi organizaţii cu cele mai puternice şi prospere ţări ale lumii, nu s-ar putea spune că ai fi în stare să şi foloseşti oportunitatea. 

De-aia zic: am avut noroc şi ne-am pricopsit. Sper să nu avem şi ghinionul de a nu fi în stare să recunoaştem această plăcută situaţie.

Post-scriptum: fără nici o legătură cu articolul de mai sus, nu înţeleg de unde a apărut moda de a căra „Lumina Sfîntă“ par avion, de la Ierusalim. Ajunsă la Bucureşti, „Lumina Învierii“ este judicios distribuită tot par avion, în mai multe oraşe ale ţării, de unde este preluată, probabil pe lanţ ierarhic, spre parohii „norocoase“. Din ceea ce-mi aduc aminte, primul care a organizat asemenea transporturi de „Lumină din Lumină“ a fost Gheorghe Flutur. Apoi i-a făcut concurenţă domn’ primar Pandele din Voluntari. Cred că, văzînd atare emulaţie, prin Dealul Patriarhiei s-a născut ideea preluării competiţiei. Cam cum s-a procedat şi cu monopolul asupra pelerinajelor sau tipăririi manualelor de religie. Dacă aş fi un oengist ateu şi ferm întru secularizare, aş întreba cîţi orfani ar putea căpăta haine mai bune sau jucării mai multe cu banii cheltuiţi pe acest ersatz de flacără olimpică? Noroc că nu sînt acel tip de activist. Eu doar mă întreb care o fi rostul canonic al acestei cheltuieli imense…

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

Foto: adevarul.ro