Normalitatea

Festivităţile aniversare dedicate celor 20 de ani de cînd Polonia a rupt într-un mod atît de spectaculos cu regimul comunist se desfăşoară în oraşe diferite: la Varşovia, desigur, cele "oficiale", oraş "prin nimic deosebit de o capitală standard a Uniunii Europene, doar că pe aici mai e voie să fumezi şi, spre deosebire de Londra, se conduce pe altă parte a drumului" " conchide regizorul de film Marek Drazewski. La Gdansk, unde au fost plănuite iniţial serbările, atmosfera e destul de mohorîtă din cauza închiderii şantierelor navale. Swidnik, oraşul unde în iulie 1980 au început protestele, are o rată foarte mare a şomajului. Primarul reprezintă Partidul Legii şi Justiţiei, de dreapta. Polonia anticomunistă a scos la iveală mai multe Polonii cu aspiraţii şi resentimente diferite: "Deşi bogăţia este inegal împărţită şi relativă " PIB este cam o treime din cel al Marii Britanii ", polonezii sînt mai bogaţi decît în urmă cu 20 de ani. Guvernul Platformei Civice e puternic şi relativ stabil şi bazele sistemului politic nu prea sînt contestate". "Nimeni nu contestă rezultatele alegerilor" " susţine un lider al stîngii " constatînd că Polonia rezistă destul de bine chiar şi crizei economice, înregistrînd, pînă anul trecut, o creştere de 6%. De fapt, semnificaţia alinierilor, adeseori definite artificial, nu maschează consensul larg. "Nu există o stîngă reală şi atît spectrul politic, cît şi dezbaterea sînt situate la dreapta" " spune Cezary Kowanda, analist al revistei Polityka, citat de britanicul The Observer. "Predomină o dispoziţie pragmatică şi după dramele schimbării din anii ’80, polonezii, în majoritatea lor, sînt mulţumiţi că nu mai trăiesc în vremuri atît de interesante. Săptămîna trecută, întrebaţi care este cea mai mare schimbare de după ’89, 94% dintre răspunsurile la un sondaj au pomenit modul cum sînt aranjate mărfurile pe rafturile magazinelor. 41% dintre cei 38 de milioane de polonezi nu au idee despre ceea ce se sărbătoreşte luna asta." (M. B.)